duminică, 31 iulie 2016

FOTO. Care sunt cele mai îndrăgite ținute create de brandul „Lavielace”


Ceva timp în urmă, eu am defilat într-o rochiță Lavielace la un festival de la Chișinău. Alături de încă vreo 4 bloggerițe și Katiușa (fata cu vinurile) - fete tare de treabă, eu am purtat o rochiță din noua colecție - Pompomania.


Recunosc, sunt tare pretențioasă când e vorba de rochii. Pentru mine contează culoarea, materialul, lungimea și modelul. Absolut totul. 
Cam așa arătăm noi(eu-s aia în rochia nud și cu ochelari):




Fiindcă a trecut multă vreme de când am defilat, dar vreau neapărat să cunoașteți ce comori creează cei de la Lavielace, am decis să vă arăt 5 ținute vestimentare create de designerii acestui brand pe care eu le ador.


Ce trebuie să știți? Ținutele sunt create manual.


1. Rochiță din seria „Pompomania”. Colecția a fost lansată la începutul acestei veri. Ador culorile pastelate ale acestei colecții. Sunt rochițe tare fine și vă scoate în evidență feminitatea. Vă veți deosebi în mulțime, credeți-mă.



2. Salopetă din stofă naturală. Este din aceeași colecție. Eu nu prea îmbrac salopete, dar această salopetă este tare chic și sexy.



3. Această rochie, cu siguranță, te scoate în evidență. Ador croiala și stofa acestei ținute. Rochia „Regina” face parte din colecția primăvara 2016.




4. O altă rochie pe care o ador este din aceeași colecție și este una vaporoasă. Este perfectă pentru serile de vară și ieșirile cu fetele la evenimentele mondene.




5. Rochițele din colecția „Ornatica”, prima colecție lansată de această brand, sunt pur și simplu încântătoare. Îmi plac toate modelele, fără excepții. Sunt speciale și vă asigur că vă veți simți la fel de speciale după ce le veți îmbrăca.























Îi cunosc pe cei care creează aceste ținute și credeți-mă, ei depun multă muncă și dragoste în ceea ce fac. Așa că, dacă doriți să încercați rochițe autohtone, la prețuri rezonabile și să arate și frumos, încercați Lavielace. 

Domnișoarele care au intenția să procure aceste ținute sunt rugate să contacteze pe creatorii acestor rochițe pentru agrearea unei vizite la centrul Ziphouse, la atelierul Lavielace.

Telefon: 069579312  sau pe pagina de Facebook: Lavielace





joi, 23 iunie 2016

...SUA văzută prin ochii mei și pixelii telefonului meu


*

Pentru prima dată am trecut oceanul și am ajuns în SUA.

M-am pornit din Chișinău cu un gând: să-mi fac jobul cât mai bine și poate reușesc să fac schimb de experiență cu jurnaliștii din New York. Pentru că de vreun an simt că nu mă mai dezvolt ca profesionist.


În SUA am venit prin intermediul unui minunat program al Departamentului de Stat al SUA (US Department of State). Prin intermediul acestuia, echipe de filmare din Africa, Australia, Europa, Asia și America de Sud vin în SUA pentru a filma diverse reportaje. În acest an a fost selectată echipa noastră (2 oameni) de la Agora.


*


Am început să scriu articolul pe canapeaua dintr-un lobby a unui hotel tare drăguț din Down Town(regiunea de centru) a orașului San Francisco. Este ora 6:00, la Chișinău este ora 16 (la tine în Oslo este ora 15:00) și abia începe ziua de muncă, pe când la alții se termină. 


În fața mea stau câțiva chinezi care discută despre afaceri, la câteva mese distanță stau câțiva indieni și în spatele meu e o familie de americani. La recepție - o mexicancă și o rusoaică. 
Mixul uluitor de oameni mă încântă. 

M-am trezit dis de dimineață cu dorința de a împărtăși experiența mea de aproape 10 zile în SUA. Nu știu dacă o pot numi experiență. Posibil ar fi un cuvânt prea puternic. Nu am de gând să văd zic că în Chișinău mâncarea e aiurea și drumurile proaste, iar în SUA totul e magnific. Vă voi povesti doar câteva din experiențele mele și unele concluzii, atât. Vă rog să nu aveți așteptări prea mari. Vă rog să nu aveți așteptări deloc.



Oamenii.

Oamenii de aici. Oamenii de aici îmi plac. Doar că, inițial, un pic m-am speriat de oamenii străzii. Nu îmi par la fel de inofensivi ca ai noștri. Poate pentru că sunt într-o țară străină, poate din acest motiv îi priveam mai dubios. Pe unii îi deranjează chestia cu zâmbetul și întrebarea din partea unui străin: Ce mai faci? Dar mie îmi place acest stil de comunicare. Nu este neapărat fals, ci mai curând - amabil.


Pentru că intervievez inclusiv autoritățile locale, am descoperit o chestie faină - oamenii sunt oarecum departe de politică. Acest lucru mi l-a zis chiar Bill - unul dintre șefii regiunii Pittsburgh. „Să știți că autoritățile nu au făcut prea multe. Oamenii sunt cei care au schimbat totul. Pentru că să ajungem ce suntem acum - un oraș atât de dezvoltat au muncit două generații de locuitori”.

Prin 99, locuitorii din Pittsburgh au suferit migrații în masă, crize economice și politice, dar ei au reușit să schimbe lucrurile în oraș. Știți ce mi-a zis Bill? - Au avut loc schimbări datorită mentalității oamenilor de aici. Dorința de a schimba și de a promova schimbare și în ceilalți. Comunitatea a schimbat lucrurile, nicidecum politicienii.


Un alt lucru care posibil ar fi fain să-l învățăm de la americani este SĂ NU NE PESE DE HAINELE OAMENILOR ȘI NICI DACĂ SUNT PIEPTĂNAȚI sau nu.

Da, chestia asta mă omoară în Moldova. Majoritatea analizează până la ultimul detaliu cum ești îmbrăcat/cine este iubitul tău/când te căsătorești și care este salariul tău. Când ieși în oraș ai să observi fete care se îmbracă mai dihai ca pentru o nuntă, iar la nunți - fetele sunt îmbrăcate mai dihai ca miresele. 
Nu am o problemă ca fetele să fie îngrijite, dar uneori mă întreb - PENTRU CE?

De fapt, probabil am un răspuns.


Exemplu: Veneam de la un interviu cu un oficial american și eram îmbrăcată așa cum cerea regulamentul: rochie, sacou, pantofi - nimic casual sau sport. Ne deplasam cu echipa de filmare spre mașină și trebuia să traversăm vreo 2 cartiere. Pe întreg traseul cred că maxim un om a încercat să mă analizeze și să „pună note”. 

Oamenilor nu le păsa ce purtam. Aceeași îmbrăcăminte - în Moldova (cu o lună în urmă) a trezit mii de „analize” din partea oamenilor din jur.


În Moldova, oamenilor le pasă. Femeilor le pasă ce va purta vecina, pentru că vor să arate mai bine ca ea. 
Dar ce ar fi dacă femeilor nu le-ar mai păsa ce poartă vecina și le-ar păsa doar ca să arate pur și simplu frumos și „без пафоса”? În așa caz, ele vor îmbrăca jeanși și adidași la discotecă (sau ceva casual) - pentru că la discotecă dansezi, nu defilezi pe podium. La nunți vor îmbrăca rochițe cu lungimi normale sau bluze, pantaloni și fuste bine asortate, dar nu rochii mai lungi și mai strălucite ca cea a miresei.

Și nu, acest lucru nu ar înseamna că moldovencele se vor îmbrăca mai prost sau vor fi neatrăgătoare. Și nici nu va însemna că trebuie să se lipsească de plăcerea de a îmbrăca uneori o rochie lungă care DACĂ I SE POTRIVEȘTE va ști când să o îmbrace.

Vremea.

Îmi plac temperaturile din San Francisco. 24-25 de grade Celsius + un vânt plăcut care vine din direcția oceanului, mai exact - golf. 
Mie îmi place așa vreme. Chiar dacă sus, la poalele munților sau dealurilor, e cam complicat să stai prea mult. Vântul te doboară.

Ah da, mi-am făcut bronz de tractorist. Am fost pentru vreo 20-30 de minute pe malul oceanului pentru a filma un stand-up și m-am ars. Foarte tare. Deja de vreo 3 zile încerc să fac ceva cu durerea, dar curând va trece. Sper.





Mâncarea.


Primul lucru pe care mi l-am dorit să-l fac în SUA - să gust o cafea de la Starbuks. Niciodată nu băusem o cafea de la această companie. Cafeaua de la ei nu mi-a plăcut prea mult, dar cappucino este probabil cel mai gustos pe care l-am băut vreodată. Și încă un detaliu care mi-a plăcut. Într-o dimineață am scăpat paharul cu cappucino la câțiva metri de vânzătoare și ea a spus că îmi face încă unul. Evident, m-am pornit să îi plătesc. Ea mi-a zâmbit și a zis că nu trebuie să-l plătesc. Totuși, am continuat să insist. Iar ea a zis că nu sunt vinovată. A fost o chestie extrem de frumoasă din partea lor și sunt sigură că este o chestie normală la ei.





Nu am reușit să mănânc prea multe, pentru că atâta fast food nu am văzut în viața mea... mai bine zis - doar fast food la fiecare colț. Iar fast foodul din SUA e tare diferit de cel din Moldova - mult mai consistent și mai greu de digerat. 
După o săptămână cu un hamburgher pe zi(care costă de la 4-5 dolari în sus - aproape 100 de lei), în San Francisco am reușit să ajung la o pizzerie și un local cu sushi. În sfârșit am înlocuit hamburgherii.

În general, în SUA nu prea pot mânca, poate e de vină fusul orar. Pot mânca maxim de două ori pe zi. Partea bună: am slăbit un kilogram. 




Prețurile.

Prețurile mi-au părut imense, mai ales dacă faci o simplă conversie în lei. Pentru o sticlă cu apă plătești 2 dolari și mai mult, adică cam vreo 40 de lei. Un hamburgher te costă de la 4 dolari până la 15 dolari, depinde de local și consistență -  adică de la 80 de lei până la 300 de lei. O supă care nu prea seamănă cu supa te va costă de la 8 dolari, adică aproape 160 de lei.

Hainele - da. Sunt mult mai ieftine, chiar dacă leul este devalorizat puternic de dolar. Adică, blugii care la noi te costă vreo 500 de lei, acolo îi găsești la reducere de la 8 dolari până la 24 de dolari. Adică, găsești blugi și la prețul de 160 de lei - buni. Inclusiv de la H&M. Iar varietatea de haine de aici te face să vrei să ai toate hainele din toate magazinele. 

Evident, nu prea mi-am permis să cumpăr haine. Dar data viitoare am să îmi pregătesc o sumă mare pentru cumpărături din SUA.




Localurile.

Nu am văzut foarte multe, dar în treacăt am observat o varietate de stiluri și idei originale de decorare a localurilor. M-am întrebat: de ce ai noștri nu pun accent pe decorul localului - unde oamenii vin nu doar să mănânce, ci să și socializeze. În fine, avem câteva localuri decorate frumos, dar prea puține.

*
Chiar dacă nu prea am timp să vizitez locuri și să descopăr cultura americană, pentru că majoritatea timpului e dedicat lucrului, îmi doresc foarte mult să mai revin în SUA. Doar că data viitoare - în vacanță.




sâmbătă, 9 aprilie 2016

Berăria „Chișinău”. 7 lucruri pe care trebuie să le cunoști despre local


Berea o prefer, de cele mai multe ori, în sezonul cald al anului - vara. Săptămâna trecută am fost invitată la o petrecere de lansare a berăriei Chișinău. Alături de vreo trei amici bloggeri am degustat bere și ascultat muzică live.

Dacă planifici să treci pe la ei în vizită, atunci trebuie să fii pregătit. Iată 7 lucruri pe care trebuie să le cunoști despre această berărie:

1. Se află în centrul orașului Chișinău

Dacă te-ai pornit să te plimbi alături de iubit(ă) sau să te vezi cu prietenii în centrul orașului, atunci această berărie se situează într-un loc perfect pentru întâlnire - strada pietonală(strada Eugen Doga 2).

2. Mâncarea este gustoasă

Am reușit să gust mai multe bucate preparate de bucătarul-șef și mi-a plăcut cum gătește. Carnea este preparată bine, iar sosurile sunt bune.

3. Berea la halbă merită încercată

Cum am menționat mai sus, nu sunt amatoare de bere. Pot să beau o halbă în zilele fierbinți de vară și atât. Nu sunt nici expert în bere, dar nu am gusturi proaste la bere - zice lumea.

Berea la halbă mi-a plăcut. (părerea unei fete)
Meniul berărie - 4 tipuri de bere (toate produse de Efes Vitanta). Cam puține, în viziunea mea.

4. Bere Premium doar la această berărie

Proprietarii berăriei s-au gândit la o chestie faină - doar în această berărie, clienții vor găsi Berea Chișinău Premium. Această bere este produsă de Efes Vitanta și va fi vândută doar în acest loc.

5. Chelnerii (fete și băieți) sunt drăguți

Mi-au zâmbit, au avut grijă să mă întrebe dacă mi-a plăcut și veneau des să verifice masa. 

6. Vas din secolul XVIII


Proprietarul localului ne-a mărturisit că, în perioada când se construia clădirea berăriei, muncitorii au găsit un vas cu o vechime de peste 200 de ani. Potrivit istoricilor, este un vas din secolul XVIII și acel vas era predstinat pentru servirea berii. 
Exponatul poate fi admirat în berărie.

7. Muzică live

În diferite seri vor exista artiști care vor cânta muzică live (jazz, folk, pop).






sursa foto: Adrian Platon

P.

joi, 31 martie 2016

... despre Paprika - localul creat pentru vinuri. Localul creat pentru oameni


Începutul

În Chișinău există o droaie de localuri fițoase, fast-food și cafenele. Moldovenii nu au timp, nici bani, pentru ca să găsească unul potrivit pentru suflet... dar și pentru buzunar.

Nu prea ies prin localuri, sunt omul care iubește pădurea sau patul călduț și mă poți scoate din casă doar dacă este o gașcă de prieteni alături de care m-aș simțit extrem de confortabil și localul este prietenos (fără multă aglomerație).

Zilele trecute am fost invitată de Fine Wine la un offline cu degustație de vinuri și, evident, am acceptat. Motivul este simplu - vinurile au devenit parte din viața mea.

Vinul mi-a devenit prieten. Un prieten din care savurez atunci când „comunic” cu el. Nu o fac foarte des. În ultima perioadă foarte rar. Dar plăcerea pe care o primesc de la această „comunicare” e una cu adevărat specială.


Invitație la Paprika

Degustarea vinurilor a avut loc la Paprika, un wine pub care se află la intersecția străzilor Ștefan cel Mare cu Armenească. Chiar dacă pentru unii, denumirea localului nu este una sugestivă pentru un wine pub, alții sunt de altă părere. 

Este o denumire reușită, în viziunea mea. Vinurile Merlot întotdeauna mi s-au asociat cu ardeiul iute.

Când am deschis ușa localului am pășit sceptică, pentru că pe exterior nu m-a fascinat și nici nu are un du-te vino. Este drăguț, pe exterior. Atât. Dar, primele impresii sunt amăgitoare.

Când am făcut primii pași în acest local am rămas plăcut surprinsă de miros. Era un miros neutru: fără miros de țigări, parfum sau mâncare. Era un miros cald și curat. Dacă putem atribui astfel de adjective unui miros. 

După ce vei coborî scările te vei ciocni de angajații localului, care te vor direcționa în regiunea în care te vei simți cel mai confortabil. Au câteva zone de odihnă și majoritatea sunt ascunse de ochii lumii. Adică, poți să vii cu un grup format din vreo 12 prieteni și să te simți „ca acasă”. Decorul este cozy și potrivit unui wine pub. Cel puțin, următoarele întâlniri cu amicii/familia le voi avea acolo.



Cinci lucruri faine la Paprika:

1. Muzica. 
Muzica este potrivită pentru un wine pub. Nu era jazz și nici trance, nici Mozart.
2. Cartea de Vinuri
Localul are un meniu cu peste 240 de vinuri din întreaga lume. Nicăieri în Chișinău nu vei găsi un local cu o varietate atât de bogată. Este cu adevărat impresionantă cifra.
3. Prețurile
Prețurile în acest local sunt pământești, adică accesibile. Vinurile care costă în unele localuri 200, aici costă 80 de lei. Nu, nu sunt amestecate cu apă. Pur și simplu, localul este și un fel de vinotecă. Poți procura vinuri la prețul un pic mai mare decât direct de la producător.
4. Mâncarea
Mâncare e gustoasă și proaspătă. De faptul că e proaspătă m-am convins la degustație, iar de faptul că este și gustoasă... mi-au confirmat și vreo 3 prieteni gurmanzi.
5. Deservirea
Angajații localului mi-au părut rapizi, inteligenți și amabili. Dar îi recomand să continuie în aceeași manieră. Pentru că avem localuri, care pentru început aveau deservire calitativă, iar după ce și-au creat un nume au decis să nu atragă atenția la acest capitol - atât de important pentru clienți.

*
Lucruri mai puțin faine la Paprika:

1. Lipsa femeilor
Nu, nu sunt feministă. :D Dar am simțit necesitatea de a vedea în local - o femeie. Nu am observat-o. Poate era la bucătărie. Dar mie îmi plac localurile unde mă întâmpină o femeie frumoasă sau îmi zâmbește. Mă simt mai „în siguranță” printre atâția bărbați.
2. Iluminarea
Parcă ceva lipsește. Îmi creează impresia că e prea puțină lumină. Este un wine pub, care nici nu ar trebui să fie prea iluminat. Dar este un wine pub, nu un beer pub. Să nu uităm, că spre deosebire de vin, berea nu necesită să-i admiri culoarea și nici să o deschizi.
Le-aș recomanda să se gândească la o iluminare mai creativă pe viitor și mai specială. Sunt un wine pub, totuși.
3. Ora închiderii
Localul este deschis pentru vizitatori doar până la ora 21:00, iar în weekend - 23:00. Cu siguranță, ora închiderii necesită prelungită. Este unicul wine pub, deci ora 23:00 ar fi potrivită pentru zilele luni-joi, iar vineri-duminică ar trebui să fie deschis până la ora 02:00. Cel puțin, eu așa văd lucrurile.

Degustarea vinurilor Asconi

Degustația a fost moderată de Mihai Druță, președintele Asociaţiei de Somelieri în Republica Moldova. Un bărbat agreabil, care cunoaște tare multe chestii despre vinuri.

Am degustat 7 vinuri. Am descoperit câteva vinuri noi de la Asconi, care merită să fie încercate și de voi. Mie mi-au plăcut toate, cu excepția Rose-ul. Asta pentru că eu sunt extrem de pretențioasă la Rose-uri și ele nu fac parte din lista vinurilor mele preferate.

Recomand: 1. Riesling, 2014 2. Feteasca Albă, 2015 3. Merlot, 2012
Sfârșitul

Restul vă las să descoperiți singuri. Nu uitați să consumați vinuri în cantități rezonabile și în compania celor mai apropiați oameni, chiar și mai îndepărtați. :D

Vinul unește.






duminică, 13 martie 2016

... Eu sunt săracă, domnilor Plahotniuc, Filat, Ghimpu și restul


Eu sunt săracă                         Noi suntem sărăci
                Tu ești sărac                           Voi, dragi politicieni, nu sunteți săraci
El/ea este sărac(ă).                     Ei/ele sunt săraci(e). 


„Dragi politicieni”. Ah, nu îmi sunteți dragi, dar am să încerc să formulez cât mai frumos acest mesaj dedicat, în special, vouă.

Posibil, voi nu știți... dar, moldovenii nu sunt în pragul sărăciei. Ei mor de foame, „dragi politicieni”. În aceste momente, majoritatea moldovenilor care locuiesc în țară sunt săraci lipit pământului.

Vreau să vă scot din lumea roz în care trăiți și să vă arunc în realitate. 

E timpul să observați băbuțele tremurânde care numără bănuții în magazine, studenții care de la 3 pachete de „mivina” ajung să-și permită doar un pachet pe zi, cuplurile tinere care sunt nevoite să se despartă periodic pentru ca unul dintre ei să plece la muncă peste hotare, părinții noștri de vreo 60 de ani care abia de găsesc bani pentru medicamente, oamenii nu au bani pentru ca să-și achite facturile. Prețurile au crescut până la cer, leul s-a devalorizat, salariile sunt mici...

Am rămas uimită în momentul când mi-am dat seama că, în anturajul meu, majoritatea oamenilor se plâng că nu au bani și nu le ajunge să supraviețuiască pe parcursul iernii. Ca să înțelegeți. Prietenii mei, familia mea, colegii de serviciu îmi spun aceleași cuvinte: „Am rămas cu ultimii 50-100 de lei, îi păstrez pentru microbuz/troleibuz”.

„Dragi politicieni”, oamenii nu au bani. Nu, ei chiar nu au bani. Oamenii nu au bani pentru ca să meargă în magazin după produse alimentare. Unele marketuri au creat promoții pentru pensionari: până la 9 dimineața, anumite produse pot fi cumpărate la anumite prețuri.

 „Dragi politicieni”, de ați vedea cum bătrâneii se trezesc dis-de-dimineață și stau în coadă. Pentru că pensia de 600 de lei, iertați-mă, dar ajunge doar pentru pâine și lapte pentru o lună.

„Dragi politicieni”, eu intru în magazin și dacă vreau să cumpăr produse pentru ca să-mi prepar o cină modestă am nevoie de cel puțin 50-80 de lei. Nu mai puțin. Nu mai vorbim de sală de forță sau rochii/pantofi. Totul costă peste o mie de lei...

Nu, nu mă plâng. Sunt dintr-o familie modestă, care a muncit toată viața. Știu să muncesc. Am prășit, am săpat, am plijit și încă foarte mult în viața mea. Am spălat rufe cu mâna, am învățat nopțile, am lucrat nopțile în domeniul meu. Iar oamenii din jurul meu sunt oameni inteligenți și muncitori din diverse domenii: educație, medicină, IT(cei care lucrează pentru piața internă), jurnalism.

Nu, nu sunt lenoasă și nu îmi este frică de muncă asiduă. Muncesc mult, foarte mult. Și oricum nu îmi ajung bani. Sunt mulți ca mine. Doar că ... ce folos?

Mulți au rămas în țară pentru un salariu de câteva mii de lei. Au rămas pentru că au crezut în voi. Da, în voi. De ce am participat la alegeri? De ce am îndemnat oamenii la vot? De ce plângeam la 5 dimineața când vedeam că socialiștii au atâția alegători?

Vă explic DE CE.

Pentru ca să cumpărați mașini scumpe fiilor voștri, amantelor voastre, să vă odihniți prin Cipru, să vă plimbați cu avioanele personale, să luați decizii în CC sau CSJ care vă plac vouă și în favoarea buzunarului vostru.

Nu mi-ar păsa cum vă petreceți și cât cheltuiți în vacanțe dacă v-ați face treaba la fel de bine cum și-o fac unii.

Nu dau vina doar pe voi. Dar, în mare parte, voi sunteți de vină.

*
Magenta Consulting a făcut un sondaj: Ce ar face moldovenii dacă ar câștiga un milion la Loterie.

Iată ce zic aceștia:

Iată câteva concluzii din acest sondaj:

59% dintre moldoveni își doresc o locuință proprie și posibil nu dețin un imobil. Adică locuiesc la chirii (mai exact achită peste 100 de euro pe lună doar pentru chirie în contextul în care salariul mediu pe lună este de aproximativ 200 de euro)
19% ar achita datoriile. Moldovenii sunt fuduli și faptul că au recunoscut că au datorii înseamnă că se află într-un mare impas financiar.
49% ar economisi. Semn că oamenilor le este frică să cheltuie bani și nu au siguranță în evenimentele care s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat.

*
Îmi amintesc foarte bine perioada 1996-2002. Ani foarte grei pentru familia mea. Perioade când mâncam doar pâine și cartofi. Prin 99, mama fiind profesoară primea un salariu mizer, iar pe parcursul mai multor ani nu a primit deloc bani. Tatăl a fost nevoit să plece la Moscova pentru a câștiga bani. Tatăl a muncit vreo 2 ani în domeniul construcției și rușii au decis să nu-i plătească, nici măcar o rublă amărâtă. De ce? Pentru că era un flux mare de moldoveni disperați ca să câștige bani pentru pâine și rușii s-au folosit de naivitatea și disperarea lor.
Au fost ani grei. Ca și restul anilor din viața mea. Dar, acești ani simt că se apropie... din nou.


Se vor apropia dacă nu vă oprim pe voi, „dragi politicieni”.


Nu vă cer nimic.

Doar lăsați-ne în voia noastră și încetați să ne scurgeți de bani. Știm că vă plac privatizările, escrocheriile și furturile mistice din bănci. 

În țară avem destui oameni care au demnitate, caracter, voință și discernământ pentru a conduce o țară și a scoate-o din „putoarea” în care se află.

„Lăsați-ne în legea noastră”
Omenește, vă rog.




miercuri, 24 februarie 2016

... când Femeia acceptă să fie Bărbatul în relație



- Când Femeia acceptă să fie Bărbatul în relație... 
Ambii sunt vinovați

Femeile/fetele care iubesc independența sunt obișnuite să fie mujic în situații critice și în momentele când trebuie să rezolve problemele personale, dar și cele ale amicilor. Chestia aceasta este ca un drog. Este fain să știi că nu te vei chifișli când rămâi cu 1 leu în buzunar și nici nu te vei arunca de la balcon dacă toți te trădează.

Femeile care depind financiar de bărbați nu cunosc acest sentiment și nici nu mă vor înțelege. Nu mă vor înțelege și cele care provin din familii bogate. Nu vă invidiez deloc. E trist, de fapt.

Femeile independente/puternice obișnuiesc să deschidă ușa fără să aștepte ca cineva să le-o deschidă, să-și tragă scaunul la masă, să care pungile grele de la market... Ele nu sunt obișnuite cu faptul că unele lucruri enumerate mai sus le fac bărbații într-o relație. Și bărbații le fac nu pentru că noi suntem sexul slab și nici pentru că vrem să fim alintate, ci pentru că un bărbat adevărat vrea în așa mod să își exprime respectul și atitudinea față de tine.

Unii dintre bărbați vor zice: Nu e adevărat. Pot să îmi manifest dragostea și respectul fără să deschid ușa și fără să îi duc pungile de la market. Posibil că aveți dreptate în lumea voastră, unde vreți să vă manifestați ca bărbați doar în anumite situații.

Întotdeauna m-am învinovățit că permit bărbatului de lângă mine să creadă că sunt o femeie puternică și mă descurc fără el. Da, mă descurc. Nu este o problemă pentru mine. 

Dar de ce ar trebui să fie așa? 

Este bine când femeia are lângă ea un om care îi reamintește cine este bărbatul în relație.

Eu cred că este timpul să îi lăsăm pe bărbați să se simtă bărbați. Și bărbat nu înseamnă bătutul cu pumnul în masă sau violență verbală/psihologică sau dependență financiară.

*

Cu drag.








luni, 4 ianuarie 2016

... de la „Новогодний огонек” la cetățenie română


Noi, moldovenii, nu prea cunoaștem cine suntem și care este istoria noastră. Mulți urcă pe val și se lasă dus de el, alții preferă să lupte cu valul. Din păcate, majoritatea rămân pe plajă și privesc indiferent cele două tabere care luptă, fiecare cu „istoria” lui... fiecare cu scopurile lui... 


În Moldova, acest „război al istoriei” posibil că nu se va termina vreodată. 


Chiar dacă istoria este una și cât nu ar striga unii „documentați” că istoria Moldovei este „strâns legată” de Россия Мать, faptul că Moldova(Basarabia) este fiica României - nimeni nu va putea schimba vreodată acest lucru.


Nu este un articol despre istorie. Nu doresc să vă schimbați viziunile despre istoria acestei țări. Articolul este despre mine și schimbările mentalității unui copil născut în 1991 -  anul independenței.


*


Provin dintr-o familie mixtă. Sunt un fel de româncă, ucraineancă, rusoaică și evreică născută în Moldova. Părinții mei au moștenit un mixt frumos de la părinții lor, care au decis să se căsătorească din dragoste și cărora nu le păsa ce naționalitate și ce limbă vorbește persoana cu care vor să-și petreacă restul vieții.


Mămica mea, care este profesoară de limbă și literatură rusă în liceu, se căsătorise cu tăticu pe la vreo 23 de ani. Pe atunci, în familie comunicau practic doar în limba rusă, pentru că mama a comunicat în familia bunicilor doar în ucraineană și rusă. În perioada de studenție, mama s-a împrietenit cu o fată care este o româncă cu sânge fierbinte și o luptătoare pentru tot ce se numește „românism”. Ea este profesoară de matematică. Sunt prietene bune până în prezent. Cred eu, că de la ea, mămica a prins gustul limbii române.


Anii 1979, comunism, mentalitate de comuniști și educația bunicului care avea ură față de români pentru că în timpul războiului „îi puneau să meargă în genunchi pe porumb” - cum zicea el. Oricum, mama s-a apucat să vorbească româna. Făcea multe greșeli în exprimare, dar a continuat să vorbească în română. Cum zice ea: „Să nu știi limba țării în care te-ai născut este o rușine și o lipsă de respect față de propria persoană, oamenii care s-au luptat pentru țară și limba ta”. Și sunt de acord cu ea. Să trăiești 30-40 de ani și să nu știi limba țării în care te-ai născut, fraților? E utopie și prostie.

În fine, pe parcursul anilor, am apărut noi. Mămica avea o regulă strictă în casă: ori vorbești româna corect, ori rusa corect. Nu te apuca să mixezi cu „utiug” în timp ce vorbești româna. În familie am comunicat doar în română, cu mici excepții. 


În fine. Eu am crescut cu KBH de la Pervâi Kanal și muzica lui Ion și Doina Alde Teodorovici la Moldova1. Am crescut cu desenele animate de la TVR și imnul „Deșteaptă-te române” de la ora 06:55 din fiecare sâmbătă și duminică. Până la vreo 10 ani, eu credeam că imnul României este al nostru. 


Părinții nu mi-au băgat în cap lozinci despre unionism și nici despre Rusia. Mama mereu zice: „Ești ceea ce simți că ești, indiferent de locul unde te-ai născut”. Alegerea ne aparținea. Și mie, și surorii. Doar că eu nu alegeam nimic.


*
Până să vin la facultate, niciodată nu am spus că sunt pentru unirea cu România sau că sunt împotrivă. Nu eram interesată de acest subiect.

Prin 2010 am cunoscut un băiat unionist, tare deștept, care încerca să îmi explice din punct de vedere istoric că Unirea este doar o revenire la ceea ce eram cândva. Eu râdeam. Nu pentru că nu îl credeam, ci pentru că nu aveam vreo atitudine față de Unire. Era un fel de „indecizie”. De această „indecizie” suferă jumătate din tineri. Ori nu au citit multă istorie, ori nu le pasă.

Cu câțiva ani în urmă, eu spuneam că: „Nu pot ierta frații români pentru anul 1940. Cum ne-au cedat rușilor fără să tragă un foc. Dacă ne-au trădat o dată, o vor face și a doua oară”. Până la urmă, nu vorbeam aberații, dar... documentarea te ajută să înțelegi toate aspectele și să realizezi că, detaliile schimbă multe.

În scurt timp, lucrurile s-au schimbat. Eu m-am schimbat foarte mult.


*

- Cu cinci ani în urmă spuneam că București e ultimul oraș care aș vrea să îl vizitez. Acum, București este locul unde mă simt mai bine ca acasă. Pentru că acolo sunt acasă. Nu la Iași și nici la Brașov, ci anume la București.

- Cu cinci ani în urmă, spuneam că Unirea este un moft. Acum, Unirea este un sentiment.

- Cu șapte ani în urmă am refuzat să plec la București să învăț pentru că am vrut să încerc să fac ceva - acasă. Acum, sunt gata să las totul și să încep de la zero la București - tot acasă.

- Cu vreo 11 ani în urmă, când venise doamna de la primărie și făcea sondaj. Ne-a întrebat: Ce naționalitate sunteți? Tata a spus moldovean, mama - ucraineancă și eu - româncă. Atunci am spus așa pentru că începeam să înțeleg unele lucruri, dar încă nu mă simțeam româncă.
Acum, când cineva mă întreabă. Simt și știu cine sunt - româncă. Chiar dacă nu am cetăţenie română.

*
Vreau să vă rog ceva. 

Nu judecați copiii Basarabiei care spun că sunt împotriva Unirii. Ei sunt pe drumul greșit. Mai bine, ajutați-i. Dați-le o carte de istorie. Invitați-i la o cafea și vorbiți-le despre România Mare. Nu toți am avut norocul să ne naștem la timpul și momentul potrivit. Cei din 1991, în general, s-au născut în anul păcatului și blestemului. Atunci când Unirea era atât de ușor de a fi înfăptuită, dar am preferat să fim independeți, săraci și fudui. Ca și acum, de astfel.

Oamenii își schimbă părerea. O schimbă când sunt ajutați să înțeleagă. Nu manipulați și nu luați cu hurta. Ci ajutați.

Tu crești într-o societate care te învață greșit, care te influențează greșit, crești înconjurat de alte principii și valori. Și e un lucru normal. Suntem diferiți. Dar trebuie să ne acceptăm și să încercăm să îi aducem pe calea cea dreaptă pe cei care sunt dezinformați, indiferenți sau care au avut ghinionul să se nască într-un mediu diferit de-al tău.

Mama mea este doar un exemplu din sutele de exemple. Avem ucraineni și ruși, care respectă această țară și limbă mai mult decât unii moldoveni care urlă în gura mare că suntem fiii și fiicele Rusiei.

O prietenă de a mea mi-a zis ceva foarte frumos: Dacă te simți român, nu e neapărat să strigi în gura mare și să scrii pe tricouri sau pereți. 

Într-adevăr. 

*

Probabil, noi... românii, rușii, ucrainenii din Moldova uităm de cel mai important lucru - Nu ne respectăm și nu încercăm să ne acceptăm. Să ne acceptăm așa cum suntem. 

Poate e timpul să nu mai impunem oamenii să fie ceea ce nu sunt sau ceea ce nu simt că sunt.

Rușii ar trebui să învețe că atât timp cât nu vor respecta limba română și nu o vor vorbi în Moldova, ura dintre popoare nu va înceta. 

Moldovenii(românii) ar trebui să învețe că atât timp cât vor impune rușilor anumite lucruri în Moldova, ura dintre popoare va crește.

*

Fraților, totul este atât de simplu. E simplu să rezolvăm această problemă. Trebuie să ne acceptăm și să ne respectăm.

Și cum zice mama: „Să nu știi limba țării în care te-ai născut este o rușine și o lipsă de respect față de propria persoană, oamenii care s-au luptat pentru țară și limba ta”.

*


Fiți mai buni :*.







sursa: bravebosom.com

joi, 24 decembrie 2015

„Marșutca moldovenească”. Cum să supraviețuiești într-un microbuz arhiplin


În fiecare dimineață mă deplasez spre serviciu cu o „marșutcă” (n.r. microbuz) de toată frumusețea, plină ochi cu oameni triști. În special, dimineața.

Iată câteva idei cum „să supraviețuiești” într-un microbuz arhiplin:

1. Dacă ești în stație și microbuzul e plin cu oameni, nu te speria. Trage aer în piept, deschide ușa și intră. Împinge oamenii, vei reuși să intri. Microbuzele din Chișinău au capacitatea de a se dilata.

2. Nu te sfii. Împinge omul de lângă tine. Perfect ar fi dacă nu vei încerca să te apuci de bare. Este destul de comod să te sprijini de oameni, să te lași cu toată greutatea corpului peste ei. Mai ales la frânare și pornire. Enjoy, nu te rușina.




3. Nu te spăla. Oamenii din microbuz vor aprecia. Foarte mult.

4. Dacă ești bărbat de vreo 40-50 de ani nu oferi locul doamnelor. Tu deja ești bătrân și bolnav. Doamnele sunt rezistente, fii serios. 
Dacă ești fată de vreo 25 de ani, nu oferi locul unui băiat cu o geantă grea sau care se simte rău. E bărbat, trebuie să rabde.

5. Microbuzul este locul perfect pentru a da sfaturi prietenei tale la telefon. Pentru a da lecții de viață. Să îi spui cât de proști și curvari sunt bărbații. Să nu uiți să o faci cu o voce gravă și să fii sigură pe tine. Oamenii obosiți de la serviciu chiar vor să știe ce să facă mai departe.

6. Focusează-te. Încearcă să calci pe picioare cât mai mulți oameni. Preferabil să o faci intenționat și să țintești cât mai mulți oameni.

7. Dacă se eliberează vreun loc, nu te sfii - fugi spre el. Împinge, dă la o parte oamenii și așază-te. Mai ales dacă ești un băiat de vreo 24 de ani. 

8. Când nu mai ai oxigen și simți că te asfixiezi. Așază-te în poziția gopnic.

9. Dacă ești vreo rusoaică înfârnată și nu doar(există și moldovence din această categorie). Nu uita, scopul tău este ca atunci când urci în microbuz să strici dispoziția la cât mai mulți oameni. Fii atentă. Este o misiune grea, dar nu imposibilă. Vorbe ca „говорите по-человечески”, „подтени свою жопу, чтобы я поместилaсь” sau „девушка, я родила, дай мне место (am scris exact cum se exprimă ele) - toate sunt binevenite. 

10. Încearcă să savurezi șansonul rusesc și manelele. Șoferul e un DJ înnăscut, în majoritatea cazurilor. Nu te revolta dacă observi atârnată panglica Sf. Gheorghe și drapelul Rusiei. Fii tolerant cu oamenii care cunosc totul despre istoria țării lor.


11. Dacă șoferul roagă „să vă da-ți mai în fund”, apoi nu râdeți și ascultați de om. El vă sfătuiește de bine.

12. Când vrei să cobori, împinge cu toată puterea oamenii din jurul tău. Asigură-te că oamenii vor avea vânătăi. Roagă șoferul „să oprească la oprire”, să nu zici cumva „opriți vă rog la stație”. 
Deschide ușa din mers și trântește-o tare. Nu spune mulțumesc.

Sunt reguli simple, dar știu că veți reuși. Trebuie să facem tot posibilul ca să avem sărbători fericite.

P.S. Aș vrea ca acest articol să fie tratat cu mult UMOR și să râdeți în perioada sărbătorilor de iarnă.
Să nu faceți NICIODATĂ ce am scris mai sus, e lipsit de educație și bun simț.

Fiți mai buni :*.






luni, 21 decembrie 2015

... un Vin și o Femeie




Vinul și Femeia.

A savura un Vin = A iubi o Femeie 

1. Când alegi un Vin este exact ca și momentul când alegi o Femeie. Nu alege un vin doar citind ce este scris pe etichetă, cum nu poți alege să iubești o femeie doar văzându-i exteriorul. Nicidecum. Pentru a savura un Vin ai nevoie să cunoști cum a fost făcut, din ce soiuri de viță de vie, pe ce dealuri s-au copt bobițele, cine este gospodarul. Evident, nu este neapărat să știi toate aceste detalii, dar anume detaliile te ajută să simți cu adevărat gustul unui Vin bun. 


La fel ca Femeia. 

Pentru a avea o relație frumoasă și pentru a savura din fiecare clipă petrecută alături de ea, nu este destul să o săruți. Pentru a iubi o Femeie e nevoie să o cunoști, să comunici cu ea, să îi descoperi sufletul, să afli unde a copilărit, ce a reușit să obțină în viață, ce a avut de pierdut și cât de mult a avut de suferit, cine îi sunt părinții. 

2. După ce ai cumpărat Vinul, știi de unde provine și cum a fost făcut, urmează o altă etapă importantă - paharul din care vei bea acest Vin. Vinul bun nu se bea în pahare obișnuite, ci doar din alea care te ajută să-l redescoperi. 


La fel ca Femeia. Dacă ai reușit să o cucerești, să o faci să se îndrăgostească de tine... urmează etapa când, dacă ești bărbatul potrivit, aceasta va înflori și își va deschide sufletul. Se va deschide exact ca vinul când este turnat în paharele potrivite. 


3. Când bei vinul, nu te grăbi. Vinul are nevoie de timp pentru a se deschide. Vinul adoră să fie savurat încet, ca mugurii gustativi să reușească să simtă fiecare aromă. La fel ca Femeia.


4. Există mai multe feluri de vin: dulce, acru, intens, Rose, Chardonnay, Cabernet, Traminer, sec, demidulce... Dar Vinul preferat e doar unul. La fel ca Femeia.


5. La fel ca Femeia, nu poți iubi un Vin fără să îți placă cu adevărat... indiferent cât de gustos nu ar fi vinul/cât de frumoasă nu ar fi femeia.


6. La fel ca și femeia, vinul are nevoie de un tratament special. Trebuie păstrat la o temperatură anumită/trebuie hrănită cu iubire și atenție. 

Nu vă grăbiți atunci când alegeți un Vin. Nu vă grăbiți atunci când alegeți o Femeie. 



(repost din anul 2014)


sursa foto: Dima Iacovlev
O nouă savoare, un nou suflu, o nouă intersitate în cea de-a IX-a ediție a Vernisajului - eveniment de clasă pentru vinurile premium ale Moldovei, de această dată Efervescent, spumant și plin de arome. În ajunul sărbătorilor de iarnă, 21 decembrie, ora 18.00, Palatul Republicii, vino să-ți alegi vinul preferat din colecția celor 200 de vinuri, expuse de 35 de companiile vinicole producătoare de vinuri de calitate premium reunite sub brandul de țară, într-o ediție specială a Vernisajului Efervescent. 

Promițător și îndrăzneț, Vernisajul acestei ediții, propune pe lîngă degustări, masterclass-uri cu somelieri celebri și sugestii de la profesioniști, un Sparkling Bar – unde veți putea degusta cele mai originale cocktail-uri pe bază de spumante. Toți vizitatori vor primi în dar un pahar cu logo-ul „Wine of Moldova”, perfect pentru a descoperi și a savura corect fiecare nuanță de gust și aromă a vinurilor bune și o broșură de degustare cu vinurile vernisate. 

La fel aveți ocazia să procurați direct de la producători, vinuri la prețuri speciale. Vernisajul Vinului este un eveniment de clasă dedicat promovării culturii vinului si a consumului vinului de calitate în Republica Moldova, organizat de Oficiului Național al Viei și Vinului și Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri, cu susținerea partenerului strategic, Proiectul de Competitivitate al USAID.