06 decembrie, 2016

... despre cum am ajuns în topul VIP Magazin


Vâlvă mare pe Facebook, fratele își promovează sora, soțul - soția. Fiecare îndeamnă să voteze pe cineva apropiat sau propria persoană într-un nou top VIP Magazin. Este vorba de „Omul Anului 2016”. Este un titlu greu, unul greu de meritat, în viziunea mea. Trebuie să faci, cu adevărat, multe lucruri frumoase și interesante pentru ca să meriți acest titlu.

Nu cunosc detalii despre cum sunt selectați oamenii pentru a ajunge în TOP.

*

În primele zile nici nu am știut că am nimerit în TOP, deci nu am idee cum am ajuns în acest clasament al potențialilor „oameni ai anului” din Moldova. 

Știți, formularea „omul anului” este „понятие растяжимое”. Am trecut cu ochii peste TOP și recunosc - sunt mulți oameni care merită acest titlu. Cu adevărat îl merită.

Pentru mine, acest top este un feedback adevărat al muncii mele. Știți, jurnaliștii nu prea pot afla dacă oamenilor le plac materialele jurnalistice pe care le realizează sau nu. Vizualizările nu spun multe despre asta.

Unii vor zice că poate vor fi voturi fake, pentru că poți vota în fiecare zi + voturi sms. Mie tare nu îmi pasă. Mi se pare penibil să te votezi pe tine, în speranță că vei primi acest titlu. Dar, mă rog. Nu prea cred că există jurnaliști care ar face acest lucru.

*

Eu am ajuns în categoria „Presa ON-LINE” alături de mai mulți colegi de breaslă care fac materiale tare bune de investigație, sociale. Oameni cu care mă mândresc că lucrez în același domeniu.

Până la acest moment, lider este Alex Lebedev, cel care a creat Diez.md și îl felicit pentru reușitele lui. Cam așa arată TOP-ul în secunda când scriu acest articol.


Eu sunt pe la mijlocul clasamentului și recunosc, mă bucur că 125 oameni consideră că merit acest titlu. Mai scad vreo 25 de oameni, pentru că presupun că este vorba de câțiva oameni dragi care au votat. Rămân cu 100. Unii vor zice că este puțin. Pentru mine este enorm de mult și mă simt onorată că 100 de oameni consideră că merit să primesc titlul de „Omul Anului”.

Sper că acestor oameni le plac cu adevărat materialele mele. Și le mulțumesc.

*

Câteva zile nu știam dacă merită să scriu despre aceasta. Pentru că eu nu cred în TOP-uri, dar rezultatele lor sunt plăcute. Și oricine ar spune că rezultatele nu contează - va minți, pentru că tuturor le pasă. Toți își doresc să știe câți dintre cititorii ON-LINE le iubesc materialele jurnalistice și să afle dacă munca lor este apreciată. Fie că este vorba de un simplu TOP, în viziunea lor.

*

Noi scriem pentru public și aprecierea publicului este importantă. Eu mulțumesc celor 100 de oameni care cred în mine și pentru mine este un motiv în plus de a continua ceea ce fac.

Colegilor de TOP le urez multă baftă și majoritatea dintre ei merită acest titlu în această categorie. Zic majoritatea, pentru că eu consider că majoritatea merită. Nu doar unii și nu toți.






30 noiembrie, 2016

Tu la ce te pricepi cel mai bine? Vinăria din Vale a lansat o campanie specială înainte de sărbători


Pe 29 noiembrie, cei de la „Vinăria din Vale” au lansat o campanie mai specială(în localul Mobel Land din Capitală), care se numește „Împărtășește ceea ce știi să faci cel mai bine”. Campania presupune informarea și mobilizarea întregii societăți în a împărtăși ceea ce fac cel mai bine. Mi se pare o idee tare faină, în contextul în care majoritatea dintre noi creștem niște complexați. Mulți dintre noi nu cunosc ce fac ei cel mai bine. Și acest lucru este atât de trist.

Probabil, din acest motiv, mulți se jeluie de faptul că nu prea avem specialiști sau că oamenii lucrează „de-a lehamite”(explicație: fără pasiune). Pe lângă motivație și alte circumstanțe, omul trebuie să facă totul cu dragoste de la bun început. Indiferent de domeniul ales. Dacă acest lucru nu se întâmplă, mai devreme ori mai târziu, omul va pleca din domeniu sau va obosi să facă ceea ce părinții/prietenii/rudele l-au sfătuit. 

Drept urmare, această campanie mi se pare minunată. Poate oamenii, în sfârșit, vor promova lucrurile care le aduc plăcere. Și în acest context nu vorbesc doar de fotografii la volanul unui Bugatti. Oricărei persoane i-ar aduce plăcere această mașină.




Ziceam de profesia pe care o ai sau hobby-urile tale.

Întotdeauna am zis: Dacă ești un bun măturător de stradă, nu trebuie să te simți prost sau să te intimidezi. Nici să te simți mândru că ești un jurist sau prezentator. Devin-o cel mai bun măturător din lume. Revoluționează această profesie. Fă-o specială. Și vei face lumea mai bună, pentru că vei face ceea ce îți place.

Cineva dintre voi va râde. Credeți cumva că a mătura o stradă din Chișinău e simplu sau nu există diferite tehnici de a mătura, sau nu există zeci de tipuri de măture? Să știți că nu sunt ironică. Chiar deloc.

Întotdeauna am susținut oamenii să facă ceea ce le aduce plăcere. Astfel, ei vor face acest lucru mai bine decât oricine în lume.

*

Revenim la evenimentul de ieri seară. Muzică live, sfaturi culinare de la Petru Chicu și vin gustos. Evident, Petru a gătit extraordinar: pește, sparanghel și carne. Totul a fost superb. Petru Chicu a vorbit invitaților despre cum să combine vinul și bucatele în așa fel încât să primească plăcere maximă de la ambele.




Oamenii s-au simțit bine, au primit premii, au râs. Oamenii au socializat. Nu știu câți dintre ei au înțeles cu adevărat acest mesaj al campaniei. Dar, mi se pare un mesaj extrem de puternic și care merită să fie promovat.

Am acceptat invitația frumoasei Victoria pentru că evenimentele de acest gen întotdeauna au fost importante și, pe alocuri, necesare pentru mine. În special, la nivel de comunicare cu cei pe care îi cunosc.

Am degustat o serie de vinuri și recunosc, ca de obicei, am rămas impresionată de gustul deosebit al vinurilor. Preferatul meu - Feteasca (Vinăria din Vale).

Feteasca lor are un gust tare bun și te duce undeva cu gândul la sat - poienița aia din pădure cu păpădii sau scârta aia de fân din mijlocul câmpului. Mirosul plăcut de paie, soarele care aburește înainte de apus și pământul fierbinte de sub picioare.

Viața de la sat îmi trezește emoții unice. Eu iubesc satul și via. 


„Vinăria din Vale” a început campania arătând ce face cel mai bine – un vin de calitate. Și începutul este bun. Trebuie să luăm exemplu și să promovăm ceea ce putem face mai bine.


O fotografie postată de Ana Sîrbu (@sirbuancuta) pe

La ce sunt bună eu? Presupun că jurnalismul. Urmează să mă conving. Și vreau ca oamenii să înceapă să se gândească la ce sunt ei buni. Poate e timpul să ne dăm mai multe întrebări. Poate așa vom deveni mai fericiți. Avem o națiune, uneori, prea tristă.

Dar voi la ce sunteți buni?










31 iulie, 2016

FOTO. Care sunt cele mai îndrăgite ținute create de brandul „Lavielace”


Ceva timp în urmă, eu am defilat într-o rochiță Lavielace la un festival de la Chișinău. Alături de încă vreo 4 bloggerițe și Katiușa (fata cu vinurile) - fete tare de treabă, eu am purtat o rochiță din noua colecție - Pompomania.


Recunosc, sunt tare pretențioasă când e vorba de rochii. Pentru mine contează culoarea, materialul, lungimea și modelul. Absolut totul. 
Cam așa arătăm noi(eu-s aia în rochia nud și cu ochelari):




Fiindcă a trecut multă vreme de când am defilat, dar vreau neapărat să cunoașteți ce comori creează cei de la Lavielace, am decis să vă arăt 5 ținute vestimentare create de designerii acestui brand pe care eu le ador.


Ce trebuie să știți? Ținutele sunt create manual.


1. Rochiță din seria „Pompomania”. Colecția a fost lansată la începutul acestei veri. Ador culorile pastelate ale acestei colecții. Sunt rochițe tare fine și vă scoate în evidență feminitatea. Vă veți deosebi în mulțime, credeți-mă.



2. Salopetă din stofă naturală. Este din aceeași colecție. Eu nu prea îmbrac salopete, dar această salopetă este tare chic și sexy.



3. Această rochie, cu siguranță, te scoate în evidență. Ador croiala și stofa acestei ținute. Rochia „Regina” face parte din colecția primăvara 2016.




4. O altă rochie pe care o ador este din aceeași colecție și este una vaporoasă. Este perfectă pentru serile de vară și ieșirile cu fetele la evenimentele mondene.




5. Rochițele din colecția „Ornatica”, prima colecție lansată de această brand, sunt pur și simplu încântătoare. Îmi plac toate modelele, fără excepții. Sunt speciale și vă asigur că vă veți simți la fel de speciale după ce le veți îmbrăca.























Îi cunosc pe cei care creează aceste ținute și credeți-mă, ei depun multă muncă și dragoste în ceea ce fac. Așa că, dacă doriți să încercați rochițe autohtone, la prețuri rezonabile și să arate și frumos, încercați Lavielace. 

Domnișoarele care au intenția să procure aceste ținute sunt rugate să contacteze pe creatorii acestor rochițe pentru agrearea unei vizite la centrul Ziphouse, la atelierul Lavielace.

Telefon: 069579312  sau pe pagina de Facebook: Lavielace





23 iunie, 2016

...SUA văzută prin ochii mei și pixelii telefonului meu


*

Pentru prima dată am trecut oceanul și am ajuns în SUA.

M-am pornit din Chișinău cu un gând: să-mi fac jobul cât mai bine și poate reușesc să fac schimb de experiență cu jurnaliștii din New York. Pentru că de vreun an simt că nu mă mai dezvolt ca profesionist.


În SUA am venit prin intermediul unui minunat program al Departamentului de Stat al SUA (US Department of State). Prin intermediul acestuia, echipe de filmare din Africa, Australia, Europa, Asia și America de Sud vin în SUA pentru a filma diverse reportaje. În acest an a fost selectată echipa noastră (2 oameni) de la Agora.


*


Am început să scriu articolul pe canapeaua dintr-un lobby a unui hotel tare drăguț din Down Town(regiunea de centru) a orașului San Francisco. Este ora 6:00, la Chișinău este ora 16 (la tine în Oslo este ora 15:00) și abia începe ziua de muncă, pe când la alții se termină. 


În fața mea stau câțiva chinezi care discută despre afaceri, la câteva mese distanță stau câțiva indieni și în spatele meu e o familie de americani. La recepție - o mexicancă și o rusoaică. 
Mixul uluitor de oameni mă încântă. 

M-am trezit dis de dimineață cu dorința de a împărtăși experiența mea de aproape 10 zile în SUA. Nu știu dacă o pot numi experiență. Posibil ar fi un cuvânt prea puternic. Nu am de gând să văd zic că în Chișinău mâncarea e aiurea și drumurile proaste, iar în SUA totul e magnific. Vă voi povesti doar câteva din experiențele mele și unele concluzii, atât. Vă rog să nu aveți așteptări prea mari. Vă rog să nu aveți așteptări deloc.



Oamenii.

Oamenii de aici. Oamenii de aici îmi plac. Doar că, inițial, un pic m-am speriat de oamenii străzii. Nu îmi par la fel de inofensivi ca ai noștri. Poate pentru că sunt într-o țară străină, poate din acest motiv îi priveam mai dubios. Pe unii îi deranjează chestia cu zâmbetul și întrebarea din partea unui străin: Ce mai faci? Dar mie îmi place acest stil de comunicare. Nu este neapărat fals, ci mai curând - amabil.


Pentru că intervievez inclusiv autoritățile locale, am descoperit o chestie faină - oamenii sunt oarecum departe de politică. Acest lucru mi l-a zis chiar Bill - unul dintre șefii regiunii Pittsburgh. „Să știți că autoritățile nu au făcut prea multe. Oamenii sunt cei care au schimbat totul. Pentru că să ajungem ce suntem acum - un oraș atât de dezvoltat au muncit două generații de locuitori”.

Prin 99, locuitorii din Pittsburgh au suferit migrații în masă, crize economice și politice, dar ei au reușit să schimbe lucrurile în oraș. Știți ce mi-a zis Bill? - Au avut loc schimbări datorită mentalității oamenilor de aici. Dorința de a schimba și de a promova schimbare și în ceilalți. Comunitatea a schimbat lucrurile, nicidecum politicienii.


Un alt lucru care posibil ar fi fain să-l învățăm de la americani este SĂ NU NE PESE DE HAINELE OAMENILOR ȘI NICI DACĂ SUNT PIEPTĂNAȚI sau nu.

Da, chestia asta mă omoară în Moldova. Majoritatea analizează până la ultimul detaliu cum ești îmbrăcat/cine este iubitul tău/când te căsătorești și care este salariul tău. Când ieși în oraș ai să observi fete care se îmbracă mai dihai ca pentru o nuntă, iar la nunți - fetele sunt îmbrăcate mai dihai ca miresele. 
Nu am o problemă ca fetele să fie îngrijite, dar uneori mă întreb - PENTRU CE?

De fapt, probabil am un răspuns.


Exemplu: Veneam de la un interviu cu un oficial american și eram îmbrăcată așa cum cerea regulamentul: rochie, sacou, pantofi - nimic casual sau sport. Ne deplasam cu echipa de filmare spre mașină și trebuia să traversăm vreo 2 cartiere. Pe întreg traseul cred că maxim un om a încercat să mă analizeze și să „pună note”. 

Oamenilor nu le păsa ce purtam. Aceeași îmbrăcăminte - în Moldova (cu o lună în urmă) a trezit mii de „analize” din partea oamenilor din jur.


În Moldova, oamenilor le pasă. Femeilor le pasă ce va purta vecina, pentru că vor să arate mai bine ca ea. 
Dar ce ar fi dacă femeilor nu le-ar mai păsa ce poartă vecina și le-ar păsa doar ca să arate pur și simplu frumos și „без пафоса”? În așa caz, ele vor îmbrăca jeanși și adidași la discotecă (sau ceva casual) - pentru că la discotecă dansezi, nu defilezi pe podium. La nunți vor îmbrăca rochițe cu lungimi normale sau bluze, pantaloni și fuste bine asortate, dar nu rochii mai lungi și mai strălucite ca cea a miresei.

Și nu, acest lucru nu ar înseamna că moldovencele se vor îmbrăca mai prost sau vor fi neatrăgătoare. Și nici nu va însemna că trebuie să se lipsească de plăcerea de a îmbrăca uneori o rochie lungă care DACĂ I SE POTRIVEȘTE va ști când să o îmbrace.

Vremea.

Îmi plac temperaturile din San Francisco. 24-25 de grade Celsius + un vânt plăcut care vine din direcția oceanului, mai exact - golf. 
Mie îmi place așa vreme. Chiar dacă sus, la poalele munților sau dealurilor, e cam complicat să stai prea mult. Vântul te doboară.

Ah da, mi-am făcut bronz de tractorist. Am fost pentru vreo 20-30 de minute pe malul oceanului pentru a filma un stand-up și m-am ars. Foarte tare. Deja de vreo 3 zile încerc să fac ceva cu durerea, dar curând va trece. Sper.





Mâncarea.


Primul lucru pe care mi l-am dorit să-l fac în SUA - să gust o cafea de la Starbuks. Niciodată nu băusem o cafea de la această companie. Cafeaua de la ei nu mi-a plăcut prea mult, dar cappucino este probabil cel mai gustos pe care l-am băut vreodată. Și încă un detaliu care mi-a plăcut. Într-o dimineață am scăpat paharul cu cappucino la câțiva metri de vânzătoare și ea a spus că îmi face încă unul. Evident, m-am pornit să îi plătesc. Ea mi-a zâmbit și a zis că nu trebuie să-l plătesc. Totuși, am continuat să insist. Iar ea a zis că nu sunt vinovată. A fost o chestie extrem de frumoasă din partea lor și sunt sigură că este o chestie normală la ei.





Nu am reușit să mănânc prea multe, pentru că atâta fast food nu am văzut în viața mea... mai bine zis - doar fast food la fiecare colț. Iar fast foodul din SUA e tare diferit de cel din Moldova - mult mai consistent și mai greu de digerat. 
După o săptămână cu un hamburgher pe zi(care costă de la 4-5 dolari în sus - aproape 100 de lei), în San Francisco am reușit să ajung la o pizzerie și un local cu sushi. În sfârșit am înlocuit hamburgherii.

În general, în SUA nu prea pot mânca, poate e de vină fusul orar. Pot mânca maxim de două ori pe zi. Partea bună: am slăbit un kilogram. 




Prețurile.

Prețurile mi-au părut imense, mai ales dacă faci o simplă conversie în lei. Pentru o sticlă cu apă plătești 2 dolari și mai mult, adică cam vreo 40 de lei. Un hamburgher te costă de la 4 dolari până la 15 dolari, depinde de local și consistență -  adică de la 80 de lei până la 300 de lei. O supă care nu prea seamănă cu supa te va costă de la 8 dolari, adică aproape 160 de lei.

Hainele - da. Sunt mult mai ieftine, chiar dacă leul este devalorizat puternic de dolar. Adică, blugii care la noi te costă vreo 500 de lei, acolo îi găsești la reducere de la 8 dolari până la 24 de dolari. Adică, găsești blugi și la prețul de 160 de lei - buni. Inclusiv de la H&M. Iar varietatea de haine de aici te face să vrei să ai toate hainele din toate magazinele. 

Evident, nu prea mi-am permis să cumpăr haine. Dar data viitoare am să îmi pregătesc o sumă mare pentru cumpărături din SUA.




Localurile.

Nu am văzut foarte multe, dar în treacăt am observat o varietate de stiluri și idei originale de decorare a localurilor. M-am întrebat: de ce ai noștri nu pun accent pe decorul localului - unde oamenii vin nu doar să mănânce, ci să și socializeze. În fine, avem câteva localuri decorate frumos, dar prea puține.

*
Chiar dacă nu prea am timp să vizitez locuri și să descopăr cultura americană, pentru că majoritatea timpului e dedicat lucrului, îmi doresc foarte mult să mai revin în SUA. Doar că data viitoare - în vacanță.




09 aprilie, 2016

Berăria „Chișinău”. 7 lucruri pe care trebuie să le cunoști despre local


Berea o prefer, de cele mai multe ori, în sezonul cald al anului - vara. Săptămâna trecută am fost invitată la o petrecere de lansare a berăriei Chișinău. Alături de vreo trei amici bloggeri am degustat bere și ascultat muzică live.

Dacă planifici să treci pe la ei în vizită, atunci trebuie să fii pregătit. Iată 7 lucruri pe care trebuie să le cunoști despre această berărie:

1. Se află în centrul orașului Chișinău

Dacă te-ai pornit să te plimbi alături de iubit(ă) sau să te vezi cu prietenii în centrul orașului, atunci această berărie se situează într-un loc perfect pentru întâlnire - strada pietonală(strada Eugen Doga 2).

2. Mâncarea este gustoasă

Am reușit să gust mai multe bucate preparate de bucătarul-șef și mi-a plăcut cum gătește. Carnea este preparată bine, iar sosurile sunt bune.

3. Berea la halbă merită încercată

Cum am menționat mai sus, nu sunt amatoare de bere. Pot să beau o halbă în zilele fierbinți de vară și atât. Nu sunt nici expert în bere, dar nu am gusturi proaste la bere - zice lumea.

Berea la halbă mi-a plăcut. (părerea unei fete)
Meniul berărie - 4 tipuri de bere (toate produse de Efes Vitanta). Cam puține, în viziunea mea.

4. Bere Premium doar la această berărie

Proprietarii berăriei s-au gândit la o chestie faină - doar în această berărie, clienții vor găsi Berea Chișinău Premium. Această bere este produsă de Efes Vitanta și va fi vândută doar în acest loc.

5. Chelnerii (fete și băieți) sunt drăguți

Mi-au zâmbit, au avut grijă să mă întrebe dacă mi-a plăcut și veneau des să verifice masa. 

6. Vas din secolul XVIII


Proprietarul localului ne-a mărturisit că, în perioada când se construia clădirea berăriei, muncitorii au găsit un vas cu o vechime de peste 200 de ani. Potrivit istoricilor, este un vas din secolul XVIII și acel vas era predstinat pentru servirea berii. 
Exponatul poate fi admirat în berărie.

7. Muzică live

În diferite seri vor exista artiști care vor cânta muzică live (jazz, folk, pop).






sursa foto: Adrian Platon

P.