tratează-i pe oameni așa cum ai vrea să fii tratat

Probabil e ultima postare din acest an...E aproximativ 1:36......30 decembrie...zi de joi și ultima săptămână a anului 2011. Poate murim în anul care vine, poate chiar e sfârșitul LUMII. Îmi vine să pufnesc de râs....Încerc să-mi amintesc tot ce am făcut în acest AN...și rele și bune......și vrute și nevrute....frumoase și urâte......dorite și nedorite....intenționate și neintenționate... De fapt, am făcut destule în anul care a trecut! 1) Am învățat că chiar dacă crezi că omul nu te va trăda NICIODATĂ - o poate face oricând și o va face. 2) Am învățat că dacă nu te lupți - nu ai. 3) Am învățat că nimeni nu te va ajuta dacă nu-i oferi ceva în schimb, chiar dacă tu ai face-o pentru NIMIC. 4) Am învățat că cele mai frumoase amintiri nu sânt cele pe care nu putem să le întoarcem, dar cele care nu le vom avea niciodată. 5) Am învățat că nu există PRIETENI ADEVĂRAȚI, ci doar prieteni și oameni care nu te suportă. 6) Am înțeles că tot ceea ce vreau de la viață îl am doar at

Se apropie cu o viteză uluitoare sesiunea de iarnă...ehhh examene, scumpele mele examene. Avem o duzină de proiecte, teste, comunicări, comentarii, editoriale, reportaje și desigur cărți pe care trebuie să reușim să le citim sau recitim până la examene. Nu-mi pot închipui cum am să reușesc în acest an, probabil iarăși nopți nedormite, ochi vineți de oboseală și cafea în cantități enorme. Dar, o dată cu aceste examene am realizat că anii de studenție se termină, daaaaaa – se termină. Nu realizez că până aici a fost, gata cu chiulelile de la ore, gata cu fițuici făcute în zadar, gata cu certuri inutile, gata cu cărțile cărate în mână, gata cu mesajele scrise în timpul orelor de sociologie și gata cu alergările pe holurile universității - după colegi. Fantastici ani, ca și cei din liceu și gimnaziu – au trecut repede; dar ca tot cei frumos și nemaipomenit  - NU durează prea mult. Doamne, câte amintiri. Balul Bobocilor – fermecător eveniment, memorabil și unic. Țipete, bocete, ne

Întreaga viață este un paradox.  Știm ce e dragostea, dar nu iubim. Prețuim lucrurile abia după ce le-am pierdut. Tăiem mărul în jumătate pentru a vedea ce conține, dar ne lipsim de șansa de a-l admira când e întreg. Știm a deosebi dolarii de euro, dar nu știm a deosebi fățărnicia de omenie.  Cunoaștem prețul unei perechi de jeanși, dar nu cunoaștem prețul unei prietenii adevărate. Ne ținem prietenii aproape, dar dușmanii și mai aproape.  Nu plângem că ne-a murit vaca, dar că a vecinului trăiește. Iar mai târziu avem tupeul să ne considerăm altruiști și optimiști, când de fapt ne bucurăm de necazurile celor din jur.  Avem mașini, dar nu le putem conduce. Pentru că în vogă sunt oamenii bogați, dar nu calitățile și capacitățile lor.  Știm adevărul, dar spunem minciuni. Minciunile ne fac mai buni și mai frumoși în fața apropiaților. Pentru că vrem să avem parte de victorii, fără să cunoaște înfrângeri și fără lupte.  Ne considerăm patrioți, dar cumpărăm maioneză rusească ș

De o perioadă de timp vreau să îmi creez un blog. Am avut unul anonim, dar am decis că e timpul să scriu fără să îmi fie frică de faptul că oamenii vor începe să mă descopere altfel. Voi scrie ce simt.