22 iulie, 2011

Paradoxurile moldovenilor


Întreaga viață este un paradox. 

Știm ce e dragostea, dar nu iubim. Prețuim lucrurile abia după ce le-am pierdut. Tăiem mărul în jumătate pentru a vedea ce conține, dar ne lipsim de șansa de a-l admira când e întreg. Știm a deosebi dolarii de euro, dar nu știm a deosebi fățărnicia de omenie. 

Cunoaștem prețul unei perechi de jeanși, dar nu cunoaștem prețul unei prietenii adevărate. Ne ținem prietenii aproape, dar dușmanii și mai aproape. 

Nu plângem că ne-a murit vaca, dar că a vecinului trăiește. Iar mai târziu avem tupeul să ne considerăm altruiști și optimiști, când de fapt ne bucurăm de necazurile celor din jur. 

Avem mașini, dar nu le putem conduce. Pentru că în vogă sunt oamenii bogați, dar nu calitățile și capacitățile lor. 

Știm adevărul, dar spunem minciuni. Minciunile ne fac mai buni și mai frumoși în fața apropiaților. Pentru că vrem să avem parte de victorii, fără să cunoaște înfrângeri și fără lupte. 

Ne considerăm patrioți, dar cumpărăm maioneză rusească și haine din Turcia. Cunoaștem multe limbi străine, dar nu cunoaștem limba maternă.

Primul articol

De o perioadă de timp vreau să îmi creez un blog. Am avut unul anonim, dar am decis că e timpul să scriu fără să îmi fie frică de faptul că oamenii vor începe să mă descopere altfel.

Voi scrie ce simt.