08 decembrie, 2011

Totuși ...totul se termină o dată și o dată...


Se apropie cu o viteză uluitoare sesiunea de iarnă...ehhh examene, scumpele mele examene. Avem o duzină de proiecte, teste, comunicări, comentarii, editoriale, reportaje și desigur cărți pe care trebuie să reușim să le citim sau recitim până la examene. Nu-mi pot închipui cum am să reușesc în acest an, probabil iarăși nopți nedormite, ochi vineți de oboseală și cafea în cantități enorme. Dar, o dată cu aceste examene am realizat că anii de studenție se termină, daaaaaa – se termină. Nu realizez că până aici a fost, gata cu chiulelile de la ore, gata cu fițuici făcute în zadar, gata cu certuri inutile, gata cu cărțile cărate în mână, gata cu mesajele scrise în timpul orelor de sociologie și gata cu alergările pe holurile universității - după colegi. Fantastici ani, ca și cei din liceu și gimnaziu – au trecut repede; dar ca tot cei frumos și nemaipomenit  - NU durează prea mult.
Doamne, câte amintiri. Balul Bobocilor – fermecător eveniment, memorabil și unic. Țipete, bocete, nervi, frică, rușine – toate despre noi. Posibil pe alocuri naivi, prostuți, prea cuviincioși sau prea dornici de a ne demonstra că PUTEM. Și am putut! Vom mai putea mulți ani înainte.
Of, orele de sport...istoria presei...literatură...engleză...TIC....comunicare...pff...câte și mai câte. Dar extraordinare...
NU am regrete, nu am dușmani, am doar prieteni și amintiri. Viața de cămin învață multe, viața de cămin te schimbă, viața de cămin e una specială – acolo simți gustul studenției adevărate.
Câte nu am face în viață, am realizat că orice lucru pe care îl facem acum în prezent el ne crează istoria noastră – a fiecăruia în parte. Chiar și mărul care i l-ai dăruit băiatului de vizavi, peste 2 ani îți va deveni cel mai bun prieten și își va aminti cu plăcere de mărul dăruit.
Așa că dacă încă sunteți studenți – savurați fiece clipă! La mama naibii...ce fel de studenți, indiferent de profesie, statut, vârstă sau sex – pur și simplu savurați din plin. Acum chiar înțeleg sensul acestui verb a savura.
Mă plimbam în astă seară spre casă, de fapt de ce să mint..mă îndreptam spre casă de la serviciu. Cât de serios sună acest cuvânt – serviciu. În fine, mergeam pe stradă, în jur luminițe, forfotă, aer curat, bradul împodobit și parcă se auzea o muzică ... mă simțeam fericită. Totuși se apropie unul din anotimpurile preferate....de ce să nu fiu?
Dar totuși, în suflet aveam melancolia anilor ce au trecut .. îmi aminteam în troleibuz de trecut. Probabil, o parte din mine nu vrea să lase trecutul, nu înțeleg ce parte din mine nu vrea și nici măcar nu înțeleg ce parte din trecut nu se lasă uitat... Poate că schimbările îmi dau fiori, iar senzația de nou nu-mi permite să fiu uneori ceea ce sunt de fapt.