tratează-i pe oameni așa cum ai vrea să fii tratat

30 decembrie. Parcă e nevoie de o retrospectivă * O dată cu trecerea anilor, fie că  noi devenim mai buni, mai inteligenți, mai echilibrați, mai proști ori mai singuri ca niciodată. Unii se regăsesc, alții pleacă în lume - în speranța că se vor regăsi. * La început de an eram atât de sigură că moldovenii și-au învățat lecțiile, că s-au apucat de citit cărți și știri din presa internațională, că au încetat să analizeze fundul vecin și au început să aibă grijă de-al lor. Dar a fost o presupunere soldată cu eșec. Rezultatele din 30 noiembrie au fost ca o bâtă, care m-a lovit întâmplător la ceafă. Nu au învățat o doagă moldovenii, nimic. Sunt ca niște cai înhămați la căruță, ce le zice „stăpânul” asta fac. 20,51% au votat socialiștii. Serios? Câți dintre ei știu ce înseamnă socialism, știu cine e Dodon și ce a făcut el pentru Moldova? Suntem câțiva oameni în țară și câțiva peste hotare, care încercăm să luptăm pentru această bucată de pământ, în timp ce o mulțime de cetățeni de-ai noștri

Vernisajul Vinului este unul din puținele evenimente la care merg cu multă plăcere.  În acest an, din fericire, nu am participat în calitate de jurnalist și am avut posibilitatea să le ofer vinurilor destulă atenție. Am avut noroc să fiu invitată la acest eveniment și am decis să iau un om drag la Vernisaj - sora mea. Pentru că vinul bun se bea cu oameni buni. Am început cu un Sauvignon de la Ulmu, producător Vinăria Poiana , care a devenit, câteva luni în urmă, vinul meu preferat . Acest vin îl poți savura la infinit, la fel ca Rose-ul și Cabernet-ul lor. Dacă vreți să vă încântați mugurii gustativi, beți vin de la Ulmu. Recomand. Am băut un pahar de  Sauvignon  de la  Chateau Vartely, apoi un Merlot de la Purcari . Am savurat din plin vinurile noastre. Evident, acolo am întâlnit o groază de oameni dragi și persoane pe care demult nu le-am văzut, dar și persoane noi cu care a fost plăcut să discuți la un pahar de vin moldovenesc. Numărul impunător

Iubesc vinul. În dulapul meu întotdeauna vei găsi o sticlă de vin bun.  Știu că, noi moldovenii, când vedem oameni care zic că „iubesc vinul” îi privim sceptic și îi numim „alcoolici”, dragii mei, alcoolici sunt cei care beau câte 2 litri de „Белый медведь” în fiecare seară. Vinul e ... o licoare mult prea prețioasă. Cei care au muncit în vie știu cât durează și cât de anevoios e procesul de producere a vinului. Via este prășită de vreo 3-4 ori pe parcursul unei veri. Crengile ei fragile trebuie ridicate cu atenție, în special în perioada polenizării. În jurul bușteanului se crează o văgăună, e o tehnică specială pentru a nu o sufoca. Unele specii de viță de vie au nevoie de îngrijire specială.  Ciorchinele este cules și pus în vase speciale. Ulterior, urmează dezciorchinarea și mustuirea. Sunt procese anevoioase și care durează destul de mult. După ce vinul ajunge în butoi, oamenii merg pe deal și se apucă de săpat via. Sunt mici crâmpee din proces, dar cei care au

Zilnic, industria modei și cinematografică ne abundă cu informații aiurea despre cum TREBUIE să arate femeia și bărbatul.  Pe rețelele de socializare, wall-ul este plin cu femei perfecte. Puțini îndrăznesc să mai posteze imagini fără filtru sau dimineața când se trezesc. Păi, cine apreciază o fotografie unde ochii sunt ca la chinezi, părul ciufulit și dinții nespălați? Nimeni. Pentru că oamenii nu mai vor imagini reale. Preferă lucrurile și oamenii perfecți. Se impun în mod indirect standarde , reguli despre cum lumea trebuie să facă dragoste și ce cadouri să dăruiască.  Fetele trebuie să aibă sânișori fermi (mărimea 3, dacă e 4 ar fi ideal) și lucrați la sală, fund bombat și ochișori ca murele. Adică na, dacă eu nu corespund acestor standarde, apoi ce? Gata, să mă arunc de la etaj și să zic că: „Doamne, ce urâtă sunt” și să devin frustrată?! O femeie frumoasă, în primul rând, este o femeie îngrijită și citește cărți. O femeie frumoasă „se face” în timp ca vinul.   Fetele, î

Primul #off nu se uită. Nu știam care sunt regulile „junglei blogosferice” în cadrul unui off. Dacă pot fi agresivă, dacă trebuie să adresez doar o întrebare ca să permit și altora să vorbească.  Dar, data viitoare - voi fi mai agresivă!  Leancă nu a făcut declarații șocante. E un diplomat. Cum zice un prieten: „Un tare bun diplomat, care nu a fost creat pentru Moldova”. Și sunt de acord. L-am întrebat de ce nu e liderul PLDM. Premierul a răspuns evaziv și mi-a zis că este greu să combini funcția de premier cu cea de lider de partid. Și că nu „este neapărat să fii și lider de partid și premier concomitent”. Cică nu e neapărat să păstrăm tradiția. Probabil nu este tradiționalist sau are un simț al umorului dezvoltat. L-am întrebat în ce fel de circumstanțe ar părăsi PLDM. Leancă a zis că dacă pleacă din PLDM pleacă din politică. Dar a recunoscut că a făcut această declarație „când era mai tânăr”. A lăsat loc de interpretări, chiar dacă nu sunt sigură că acesta a fost scopu

Credeam că un oraș trebuie să te cucerească prin arhitectură, mâncare gustoasă sau tradiții, dar sunt orașe care au rolul să te schimbe. Acesta este orașul Vilnius - Capitala Lituaniei. Are o istorie la fel de tumultoasă ca cea a Chișinăului. În timpul uniunii polonezo-lituaniene, Vilnius a cunoscut o influență poloneză. În al doilea Război Nordic, Vilnius a fost avariat de trupele suedeze. În 1920, orașul a fost anexat de Polonia, dar lituanienii încă priveau orașul ca o Capitală a lor. În septembrie 1939 a fost ocupat de trupele sovietice. Între 1940 și 1990 a fost Capitală a Republicii Sovietice Lituane, iar din 1990 a Republicii Lituania. Acest oraș a reușit să se ridice în picioare și se transformă într-un oraș european în anul 2004 când Lituania devine membru a Uniunii Europene. * Vilnius, cu siguranță, nu era în lista orașelor pe care planificam să le vizitez în următoare perioadă. După ce l-am cunoscut mai aproape, am înțeles că Vilnius este ora

Mă bucur din suflet că oamenii au început să promoveze tradițiile, să facă festivaluri și să „tragă” oamenii în cultură.  Avem nevoie de oameni cărora le pasă. Moldova este „în paragină” la acest capitol. E bine să promovezi frumosul. Arăți că îți pasă și că ești educat. dar sunt oameni care îmbracă ia  doar pentru fotografia de profil pe pagina de Facebook sau pentru Instagram.  E frumos când porți ie, e frumos atunci când o faci sincer. Nu pentru like-uri și distribuiri. Ci din dragoste pentru frumos. Atunci când o faci sincer ochii emană fericire și emoții adevărate care vin din suflet.  Îmi doresc sinceritate atunci când văd oameni care promovează tradițiile noastre. Tradițiile și obiceiurile sunt sfinte. Trebuie să o faci doar dacă simți din interior și nu o faci pentru „fotci” pe Facebook. Lângă fân sau după fân, în ie sau fără... important să o faceți din suflet. Se simte când o fotografie este făcută din dragoste și una predestinată pentru rețelele de socializar

Temperaturi de 30 de grade, fustițe, rochițe, pantaloni scurți și floricele în păr. E clar ca bună ziua: A venit vara. Mulți au scris despre faptul că oamenii noștri trebuie să se spele #ghinișor și să folosească deodorant. Pe parcursul verii - obligatoriu.  Dar eu nu voi scrie despre asta și nici  despre #șortișii cu pătrățele, fustele lungi și #vietnamșili de la Piața Centrală.  Astea-s alte subiecte sensibile. Voi scrie despre îndrăgostiți și scaunele din parcuri. Îmi plac îndrăgostiții!  Îmi plac acei care își dau pupuri pe furiș în public. Îmi plac cuplurile care se privesc cu pasiune. Îmbrățișările sunt frumoase. Dulcegăriile sunt frumoase. Privirile îndrăgostiților sunt frumoase. Dar un lucru nu îl înțeleg. Nu îmi plac tipii și tipele care „fac” un fel de dragoste pe băncile din parcuri.  De multe ori am văzut cupluri trântite pe scaunele din parcuri care se sărutau sufocant. La dânsul olecuță mâna se duce sub tricou, fustă sau pantaloni... și s-o pornit.

Îmi place să admir cupluri îndrăgostite pe stradă, în parcuri, localuri, marketuri... . Ea - fericită îl privește. În mâna dreaptă ține garoafa roșie, cu cealaltă mână cuprinde drăgăstos mâna iubitului. El - o ține drăgăstos de mână, iar în cealaltă - drăgăstos duce geanta iubitei. Atât de frumos. Mai ales că, adidașii se potrivesc perfect cu geanta casual a partenerei. Se creează un moment feeric. Îi admir. Îi invidiez. Îi ador. Pur și simplu mă îndrăgostesc. Realitatea e alta:  Eu turbez când văd așa cupluri . Să clarificăm câteva lucruri importante. NU am nimic împotrivă ca bărbații să ducă sacoșele grele de la magazin, pungile cu haine de la shopping, torba cu cartofi de la piață sau geanta (în stil torbă) cu 5 kg de cărți și un laptop. Pe aceștia îi admir, îi laud și îi venerez. Dar nu pot pricepe de ce unor femei le este greu să poarte o geantă pe umăr, în care sunt doar cheile de la apartament, portmoneul și rujul. Cât cântărește? 500 de grame?

Să iubești un jurnalist este un dar și un chin în același timp. Jurnaliștii ca și politicienii, actorii și cântăreții sunt persoane publice. Jurnaliștii trăiesc viața unui om public. Fără îndoială! La fel ca și protagoniștii materialelor video (presă sau radio), fiecare pas al jurnaliștilor este analizat și urmărit de ceilalți. Orice gafă este catalogată drept una terifiantă și de neiertat. O literă scăpată, o virgulă în plus, câteva întrebări absurde în cadrul unui interviu cu șeful statului - gata, ești un jurnalist ratat.  Dacă mai ai rateuri în viața personală, devii subiect interesant în culisele presei noastre. Mai ales că avem o țară mică mică și toți jurnaliștii se cunosc între ei. Ghid practic pentru cei care iubesc un jurnalist Dacă te apuci să iubești un jurnalist, trebuie să fii gata să accepți provocările vieții alături de acest individ creativ și extrem de încăpățânat. Jurnalistul este creat dintr-un material ciudat. Unii sunt prea sărați, altora le lipseșt

De vreo 23 de ani locuiesc în Moldova. Nu îmi doresc să plec din această țară. Dar există o zi - o lună din an când vreau să evadez. Este vorba de luna februarie. Ori că trandașirul lung de un metru mă sufocă, ori banalitatea îmi omoară creativitatea. Lumea zice că februarie e luna iubirii. Cu riscul de a contrazice jumătate de națiune, dar nu sunt de acord cu afirmația anterioară. Nu e februarie luna iubirii și nici ziua când v-ați cunoscut - momentul când trebuie să sărbătoriți dragostea.  Unii vor spune că trebuie să sărbătoriți   iubirea  „în fiecare zi”. O fi acest  „în fiecare zi” - important, dar nu merită el să fie sărbătorit .   „În fiecare zi”  trebuie să vă iubiți, să mergeți la serviciu, să călătoriți, să faceți mâncare, etc. Când zic „sărbătoare” am în vedere ceva special. Ceea ce nu e „în fiecare zi”. Dacă „în fiecare zi” ar fi sărbătoare, nu am mai simți plăcerea sărbătorilor. Să coborâm pe Pământ, unde  „în fiecare zi” nu e sărbătoare. Adevărată zi în care m