Anul calului turbat! .... despre anul meu

30 decembrie. Parcă e nevoie de o retrospectivă

*
O dată cu trecerea anilor, fie că noi devenim mai buni, mai inteligenți, mai echilibrați, mai proști ori mai singuri ca niciodată. Unii se regăsesc, alții pleacă în lume - în speranța că se vor regăsi.

*
La început de an eram atât de sigură că moldovenii și-au învățat lecțiile, că s-au apucat de citit cărți și știri din presa internațională, că au încetat să analizeze fundul vecin și au început să aibă grijă de-al lor.

Dar a fost o presupunere soldată cu eșec.

Rezultatele din 30 noiembrie au fost ca o bâtă, care m-a lovit întâmplător la ceafă.

Nu au învățat o doagă moldovenii, nimic. Sunt ca niște cai înhămați la căruță, ce le zice „stăpânul” asta fac. 20,51% au votat socialiștii. Serios? Câți dintre ei știu ce înseamnă socialism, știu cine e Dodon și ce a făcut el pentru Moldova?

Suntem câțiva oameni în țară și câțiva peste hotare, care încercăm să luptăm pentru această bucată de pământ, în timp ce o mulțime de cetățeni de-ai noștri preferă să își #bage piciorul adânc în tot ceea ce facem.

Suntem niște corșituri cu lecțiile neînvățate, invidioși de ne crapă venele la ceafă, specialiști în toate domeniile... doar că atunci când e vorba de meseria noastră suntem niște blegi.

*
Sunt aproape ca voi toți la multe capitole. Dar, în acest an am învățat câteva lecții. Născută în 1991 - cică „anul independenței”, eu nu îl pot numi așa, pentru că avem o Transnistrie nelămurită și o Găgăuzie pierdută.
În perioada copilăriei am fost înconjurată de oameni cu mentalități sovietice. Am crescut la fel ca voi - o inhibată, lipsită de încrederea în propriile puteri, un om căruia îi pasă de părerea celor din jur și dorința de a-i face pe ceilalți fericiți. 

În acest an am lansat o campanie despre oamenii care au revenit acasă („Revenirea Acasă”) și încearcă să facă ceva pentru această țară, dar la un moment dat - m-am oprit. Am rămas profund dezamăgită de oamenii care în loc să îi admire pe acești tineri -  îi blamau, invidiau și criticau. 
Fraților, suntem înconjurați de frustrați. Uneori devin și eu o frustrată din cauza lor. Uneori îi frustrez pe alții. 

Oamenii devin așa din cauză că avem prea mulți oameni bolnavi de popularitate și setoși de bani. 

*
Totuși.

În acest an am învățat:

- să îmi iert greșelile
- să iert oamenii
- să încerc să nu mai judec (acest lucru e atât de greu), noi avem în sânge dorința de a judeca pe alții 
- că prima impresie e amăgitoare, nu voi crea niciodată o părere despre un om de la o primă întâlnire/discuție (oamenii nu sunt roboți, au sentimente și uneori răbufnesc) 

Nu am învățat multe. Dar acest an m-a făcut să devin o altă persoană.
E frumos când îți schimbi nu doar corpul la sală și îți crești numărul de circumvoluțiuni pe creier, dar și atunci când îi oferi o șansă și sufletului să devină altfel.

Vă doresc din suflet un an frumos. Fie ca în anul viitor să fiți mai buni cu cei pe care îi iubiți, mai grijulii cu prietenii voștri (chiar dacă au greșit, noi toți greșim), mai des să vă telefonați părinții, să nu uitați să scrieți sms-uri de noapte bună iubiților voștri, să admirați nu doar vedetele 90 60 90 care vă par perfecte și bărbați musculoși, să vă iubiți.

Urmează un nou an. Un an mai frumos.