tratează-i pe oameni așa cum ai vrea să fii tratat

În fiecare dimineață mă deplasez spre serviciu cu o „marșutcă” (n.r. microbuz) de toată frumusețea, plină ochi cu oameni triști. În special, dimineața. Iată câteva idei cum „să supraviețuiești” într-un microbuz arhiplin: 1. Dacă ești în stație și microbuzul e plin cu oameni, nu te speria. Trage aer în piept, deschide ușa și intră. Împinge oamenii, vei reuși să intri. Microbuzele din Chișinău au capacitatea de a se dilata. 2. Nu te sfii. Împinge omul de lângă tine. Perfect ar fi dacă nu vei încerca să te apuci de bare. Este destul de comod să te sprijini de oameni, să te lași cu toată greutatea corpului peste ei. Mai ales la frânare și pornire. Enjoy, nu te rușina. 3. Nu te spăla. Oamenii din microbuz vor aprecia. Foarte mult. 4. Dacă ești bărbat de vreo 40-50 de ani nu oferi locul doamnelor. Tu deja ești bătrân și bolnav. Doamnele sunt rezistente, fii serios.  Dacă ești fată de vreo 25 de ani, nu oferi locul unui băiat cu o geantă grea sau

Vinul și Femeia. A savura un Vin = A iubi o Femeie  1. Când alegi un Vin este exact ca și momentul când alegi o Femeie. Nu alege un vin doar citind ce este scris pe etichetă, cum nu poți alege să iubești o femeie doar văzându-i exteriorul. Nicidecum. Pentru a savura un Vin ai nevoie să cunoști cum a fost făcut, din ce soiuri de viță de vie, pe ce dealuri s-au copt bobițele, cine este gospodarul. Evident, nu este neapărat să știi toate aceste detalii, dar anume detaliile te ajută să simți cu adevărat gustul unui Vin bun.  La fel ca Femeia.  Pentru a avea o relație frumoasă și pentru a savura din fiecare clipă petrecută alături de ea, nu este destul să o săruți. Pentru a iubi o Femeie e nevoie să o cunoști, să comunici cu ea, să îi descoperi sufletul, să afli unde a copilărit, ce a reușit să obțină în viață, ce a avut de pierdut și cât de mult a avut de suferit, cine îi sunt părinții.  2. După ce ai cumpărat Vinul, știi de unde provine și cum a fost făcut, urmează o altă

„ Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc Cum te blestemă unii, vreau să zic. ” Grigore Vieru Moartea este unul din cele mai complicate momente din viață.  De obicei, atunci când moare un om începem să regretăm, să spunem cât de greu va fi fără el, cât de minunat a fost și că viața fără el va fi altfel. Cu siguranță, viața noastră va fi așa. Dar moartea nu este cel mai rău lucru ce se poate întâmpla unui om și vă zic de ce cred asta. Mă împart cu do uă istorii din viața mea. Două istorii tragice. Nu aș fi vrut să le povestesc cu toate detaliile vreodată, dar...  Mă împart cu voi. * Prima este despre fratele meu.  V-am povestit  despre El .  Din cauza unei greșeli grave a medicilor (prin 80), acesta a rămas paralizat la naștere (paralizie totală). După ce au comis greșeala, puteau să-l salveze de la paralizie dacă-l puneau în terapie intensivă. Dar au crezut că va muri în următoarele câteva ore și nu au făcut nimic.  El nu a murit.  A rămas o leg

„Drumul Vinului” este o idee fantastică și a devenit o tradiție frumoasă. Iar vinovați de faptul că această combinație de cuvinte „ a bea vin ” s-a transformat într-un adevărat trend în Moldova sunt cei de la  USAID CEED II , împreună cu  Diana Lazăr - un Om modest cu idei geniale.  Datorită lor, vinul și vița de vie a devenit pentru moldoveni mai mult decât: prășit, curățit și mustuit. Datorită lor, vinul a devenit o atracție turistică și un produs care merită să fie respectat. Să fie respectat atât de turiști, cât și de moldoveni. Puțini știu cum totul a început. Dar datorită  USAID CEED II, acest proiect a avut un impact atât de puternic. Ei au sprijinit această ideie și au pornit pe un drum anevoios plin de stereotipuri sovietice și oameni sceptici. După mai multe ediții, VINUL a devenit un motiv pentru a te vedea cu prietenii și a gusta ultimele vinuri produse de cei de la „ Carpe Diem ”, „ Mezalimpe ” sau „ Et Cetera ”. Și nu doar. S-au desfășurat evenimente ca: „ Rede

Pe parcursul a zece zile am participat la un curs de formare a tinerilor jurnaliști din Republica Moldova, care s-a desfășurat la Iași. Am discutat cu politologi, jurnaliști, formatori de opinie și profesori universitari români despre jurnalism. Cu siguranță, ca și ceilalți colegi de breaslă am avut anumite convingeri care în timpul cursurilor au fost confirmate sau infirmate. Iată câteva lucruri „rupte” din gura speakerilor sau din cărțile acestora: 1. „Să nu spui ce nu se spune” Acest lucru ține de subiectele sensibile care nu trebuie promovate de presă, cazuri mai speciale și inclusiv, declarațiile făcute de subiecți care te roagă să nu publici anumite lucruri pentru că va afecta copiii sau alte persoane apropiate. 2. „Adevărul este posibil acolo unde există libertate” Este vorba de libertatea de exprimare. Doar în astfel de condiții, adevărul nu poate fi ascuns și iese la iveală datorită investigațiilor sau altor tipuri de materiale realizate de jurnaliști. 3. „

Toamna trecută m-am îndrăgostit.  M-am îndrăgostit de el în seara când l-am cunoscut. Of, el miroase atât de frumos. Și continuă să miroase la fel de frumos. Miroase a piersic și flori de câmp. Vreau să îl cunoașteți și voi. Este vorba de vinul Mezalimpe . M-am îndrăgostit de Rose-ul vinăriei Mezalimpe : culoarea, textura și mirosul te fac să vrei mai mult. Să știți că trebuie să îl încercați și voi. Și nu doar Rose-ul, ci și Sauvignon-ul și Cabernet-ul lor. Sunt tare gustoase. Toate. Fără excepție. Iată câteva lucruri care trebuie să le știți despre vinărie și proprietar: * Prima plantație a fost sădită în anul 2004 în regiunea Ștefan-Vodă, au fost sădite 10 hectare de viță de vie * Investițiile au fost de circa 200.000 de dolari - din bugetul familiei * Primul vin a fost produs în 2004 * Proprietarul este un fost marinar și are doi copii * În cadrul vinăriei sunt angajate patru persoane * Primul vinul îmbuteliat a fost în anul 2008 * P

MadeinMD a organizat, în această primăvară, o degustare a sucurilor de mere din cadrul campaniei „De 7 ori degustă și o dată alege!”. Pe 26 iunie, aceștia au repetat experiența, doar că de această dată cu ÎNGHEȚATĂ.  Mănânc înghețată destul de rar, ca și ciocolate. Mănânc doar atunci când am o poftă nebună sau cer mugurii gustativi. Și întotdeauna am avut o problemă, nu știam ce fel de înghețată să îmi cumpăr... pentru că majoritatea îmi păreau că au același gust.  Dar ieri, of... Ieri am degustat nouă tipuri de înghețată autohtonă. Probabil am fost cea mai severă, pentru că am pus doar note de 2 și 6 (nota maximă putea fi 10).  Dar am pus și două note de 10. O notă de 10 am pus-o înghețatei „ La Dolce Italia ”, care m-a cucerit.  Ea este atât de cremoasă, consistentă și dulce .  Această companie s-a lansat recent pe piața de la noi. Denumirea vine de la proviniența produsele din care se face înghețata - Italia.  În cadrul evenimentului, noi am degustat înghețată produsă

Mama mea. Cei care o cunosc, știu că nu este nevoie de prea mult timp ca să începi să o iubești. Este cea mai bună mamă, profesoară, fiică, soră, soție și soacră. Am locuit 18 ani sub același acoperiș și de multe ori eram doar noi două. Noi două și problemele noastre. Acest om m-a învățat atât de multe, atât de multe. Uneori tăcerea și o singură privire era îndeajuns pentru a înțelege ceea ce simțim. Pentru tine, mama: „Am mii de motive să te iubesc, mamă. Dar unele vreau să ți le reamintesc. Te iubesc, pentru că nu ți-a fost frică să mă naști în pofida tuturor circumstanțelor Te iubesc, pentru că am moștenit omenia și bunătatea sufletului tău Te iubesc, pentru că m-ai învățat să iubesc oamenii simpli și cei care au muncit foarte mult pentru a obține ceea ce vor Te iubesc, pentru că ai avut răbdare să rabzi toate ușile închise în adolescență Îți mulțumesc  ... pentru Olea și Oleg Te iubesc, pentru că ai crezut în mine chiar și atunci când nici eu nu credeam că