... satele noastre mor. Nu vă ucideți amintirile în fața calculatorului!
Satele noastre mor! Nu sunt prima care trăiește și vorbește despre această dramă. În această dimineață am ieșit afară ca să aduc lemne „de după casă” pentru foc. M-a oprit din mers mirosul de zăpadă proaspătă, pe alocuri neatinsă; am simțit cum soarele îmi atinge atent genele și cerul mă lovește în față cu acel albastru din zilele senine ale iernii. Mi-am amintit de diminețile când dureau picioarele pentru că seara ședeam prea mult lângă poartă la întâlnire, pe ger, și ele amorțeau. Am decis să scriu acest articol, cu speranța că poate reușesc să îi conving pe cei rămași prin sate să arunce gadgeturile sub paturi, să lase chat-urile siropoase cu iubitele virtuale și să se apuce de ascuțit sania, să arunce un pled peste el și să adune mahalaua pentru a face ravagii cu săniile pe dealurile de la marginea satului. Dealuri avem, copii! Minte nu aveți, pentru că peste ani veți uita linkurile trimise unul altuia, veți uita cine și câte like-uri are.... veți rămâne cu nimic. Nicio a