... Eu sunt săracă, domnilor Plahotniuc, Filat, Ghimpu și restul

Eu sunt săracă                         Noi suntem sărăci

                Tu ești sărac                           Voi, dragi politicieni, nu sunteți săraci

El/ea este sărac(ă).                     Ei/ele sunt săraci(e). 

„Dragi politicieni”. Ah, nu îmi sunteți dragi, dar am să încerc să formulez cât mai frumos acest mesaj dedicat, în special, vouă.

Posibil, voi nu știți... dar, moldovenii nu sunt în pragul sărăciei. Ei mor de foame, „dragi politicieni”. În aceste momente, majoritatea moldovenilor care locuiesc în țară sunt săraci lipit pământului.

Vreau să vă scot din lumea roz în care trăiți și să vă arunc în realitate. 

E timpul să observați băbuțele tremurânde care numără bănuții în magazine, studenții care de la 3 pachete de „mivina” ajung să-și permită doar un pachet pe zi, cuplurile tinere care sunt nevoite să se despartă periodic pentru ca unul dintre ei să plece la muncă peste hotare, părinții noștri de vreo 60 de ani care abia de găsesc bani pentru medicamente, oamenii nu au bani pentru ca să-și achite facturile. Prețurile au crescut până la cer, leul s-a devalorizat, salariile sunt mici...

Am rămas uimită în momentul când mi-am dat seama că, în anturajul meu, majoritatea oamenilor se plâng că nu au bani și nu le ajunge să supraviețuiască pe parcursul iernii. Ca să înțelegeți. Prietenii mei, familia mea, colegii de serviciu îmi spun aceleași cuvinte: „Am rămas cu ultimii 50-100 de lei, îi păstrez pentru microbuz/troleibuz”.

„Dragi politicieni”, oamenii nu au bani. Nu, ei chiar nu au bani. Oamenii nu au bani pentru ca să meargă în magazin după produse alimentare. Unele marketuri au creat promoții pentru pensionari: până la 9 dimineața, anumite produse pot fi cumpărate la anumite prețuri.

 „Dragi politicieni”, de ați vedea cum bătrâneii se trezesc dis-de-dimineață și stau în coadă. Pentru că pensia de 600 de lei, iertați-mă, dar ajunge doar pentru pâine și lapte pentru o lună.

„Dragi politicieni”, eu intru în magazin și dacă vreau să cumpăr produse pentru ca să-mi prepar o cină modestă am nevoie de cel puțin 50-80 de lei. Nu mai puțin. Nu mai vorbim de sală de forță sau rochii/pantofi. Totul costă peste o mie de lei...

Nu, nu mă plâng. Sunt dintr-o familie modestă, care a muncit toată viața. Știu să muncesc. Am prășit, am săpat, am plijit și încă foarte mult în viața mea. Am spălat rufe cu mâna, am învățat nopțile, am lucrat nopțile în domeniul meu. Iar oamenii din jurul meu sunt oameni inteligenți și muncitori din diverse domenii: educație, medicină, IT(cei care lucrează pentru piața internă), jurnalism.

Nu, nu sunt lenoasă și nu îmi este frică de muncă asiduă. Muncesc mult, foarte mult. Și oricum nu îmi ajung bani. Sunt mulți ca mine. Doar că ... ce folos?

Mulți au rămas în țară pentru un salariu de câteva mii de lei. Au rămas pentru că au crezut în voi. Da, în voi. De ce am participat la alegeri? De ce am îndemnat oamenii la vot? De ce plângeam la 5 dimineața când vedeam că socialiștii au atâția alegători?

Vă explic DE CE.

Pentru ca să cumpărați mașini scumpe fiilor voștri, amantelor voastre, să vă odihniți prin Cipru, să vă plimbați cu avioanele personale, să luați decizii în CC sau CSJ care vă plac vouă și în favoarea buzunarului vostru.

Nu mi-ar păsa cum vă petreceți și cât cheltuiți în vacanțe dacă v-ați face treaba la fel de bine cum și-o fac unii.

Nu dau vina doar pe voi. Dar, în mare parte, voi sunteți de vină.

*
Magenta Consulting a făcut un sondaj: Ce ar face moldovenii dacă ar câștiga un milion la Loterie.

Iată ce zic aceștia:

Iată câteva concluzii din acest sondaj:

59% dintre moldoveni își doresc o locuință proprie și posibil nu dețin un imobil. Adică locuiesc la chirii (mai exact achită peste 100 de euro pe lună doar pentru chirie în contextul în care salariul mediu pe lună este de aproximativ 200 de euro)
19% ar achita datoriile. Moldovenii sunt fuduli și faptul că au recunoscut că au datorii înseamnă că se află într-un mare impas financiar.
49% ar economisi. Semn că oamenilor le este frică să cheltuie bani și nu au siguranță în evenimentele care s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat.

*

Îmi amintesc foarte bine perioada 1996-2002. Ani foarte grei pentru familia mea. Perioade când mâncam doar pâine și cartofi. Prin 99, mama fiind profesoară primea un salariu mizer, iar pe parcursul mai multor ani nu a primit deloc bani. Tatăl a fost nevoit să plece la Moscova pentru a câștiga bani. Tatăl a muncit vreo 2 ani în domeniul construcției și rușii au decis să nu-i plătească, nici măcar o rublă amărâtă. De ce? Pentru că era un flux mare de moldoveni disperați ca să câștige bani pentru pâine și rușii s-au folosit de naivitatea și disperarea lor.

Au fost ani grei. Ca și restul anilor din viața mea. Dar, acești ani simt că se apropie... din nou.


Se vor apropia dacă nu vă oprim pe voi, „dragi politicieni”.

* 
Nu vă cer nimic.

Doar lăsați-ne în voia noastră și încetați să ne scurgeți de bani. Știm că vă plac privatizările, escrocheriile și furturile mistice din bănci. 

În țară avem destui oameni care au demnitate, caracter, voință și discernământ pentru a conduce o țară și a scoate-o din „putoarea” în care se află.

„Lăsați-ne în legea noastră”
Omenește, vă rog.